1 Şi, în ziua întâi a săptămânii, Maria din Magdala ·a venit dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi ·a văzut piatra luată de pe mormânt. 2 ·A alergat deci şi ·a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi ·le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus“. 3 Petru deci a ieşit, şi celălalt ucenic, şi veneau la mormânt. 4 Şi cei doi alergau împreună şi celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Şi, plecându-se, ·a văzut fâşiile de pânză pe jos; totuşi nu a intrat. 6 ·A venit deci Simon Petru, urmându-l, şi a intrat în mormânt şi ·a văzut fâşiile de pânză pe jos; 7 şi ştergarul care era pe capul Lui nu era jos cu fâşiile de pânză, ci la o parte, înfăşurat într-un loc. 8 Atunci deci a intrat şi celălalt ucenic, care a ajuns cel dintâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut; 9 pentru că încă nu ştiau Scriptura, că El trebuia să învieze dintre morţi. 10 Ucenicii deci au plecat din nou la ei acasă.
11 Dar Maria stătea afară lângă mormânt, plângând. Deci, pe când plângea, s-a plecat spre mormânt 12 şi ·a văzut doi îngeri în alb, stând unul la cap şi unul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus. 13 Şi aceştia ·i-au spus: „Femeie, de ce plângi?“ Ea ·le-a spus: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus“. 14 Şi, spunând acestea, s-a întors înapoi şi L-a văzut pe Isus stând în picioare şi nu ştia că este Isus. 15 Isus ·i-a spus: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?“ Ea, gândind că este grădinarul, ·I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus, şi eu Îl voi lua“. 16 Isus ·i-a spus: „Maria!“ Ea, întorcându-se, ·I-a spus în evreieşte: „Rabuni!“, care înseamnă: „Învăţătorule!“ 17 Isus ·i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“. 18 Maria din Magdala ·a venit, dând de ştire ucenicilor că L-a văzut pe Domnul şi că El i-a spus acestea.
19 Fiind deci seară, în ziua aceea, cea dintâi a săptămânii, şi uşile fiind închise acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit şi a stat în mijloc, şi ·le-a spus: „Pace vouă!“ 20 Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul. 21 Isus deci le-a spus din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi“. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi ·le-a spus: „Primiţi Duh Sfânt! 23 Celor cărora le iertaţi păcatele, iertate le sunt. Celor cărora le ţineţi, ţinute sunt“.
24 Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici îi spuneau deci: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede“. 26 Şi, după opt zile, din nou erau înăuntru ucenicii Săi, şi Toma era cu ei. ·A venit Isus, uşile fiind închise, şi a stat în mijloc şi le-a spus: „Pace vouă!“ 27 Apoi ·i-a spus lui Toma: „Adu degetul tău aici şi vezi mâinile Mele; şi adu mâna ta şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios“. 28 Şi Toma a răspuns şi I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ 29 Isus ·i-a spus: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut şi au crezut“.
30 Isus deci a făcut şi multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea sunt scrise ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.