1 Atunci deci Pilat L-a luat pe Isus şi L-a biciuit. 2 Şi ostaşii, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură 3 şi veneau la El şi spuneau: „Salutare, Împăratul iudeilor!“ Şi-L loveau cu palmele. 4 Şi Pilat a ieşit din nou afară şi ·le-a spus: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El“. 5 (Isus deci a ieşit afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură.) Şi Pilat ·le-a spus: „Iată Omul!“ 6 Când L-au văzut deci preoţii de seamă şi slujitorii, au strigat, spunând: „Răstigneşte! Răstigneşte-L!“ Pilat ·le-a spus: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc vină în El“. 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege şi, după legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Însuşi Fiu al lui Dumnezeu“. 8 Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut 9 şi a intrat din nou în pretoriu, şi ·I-a spus lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Pilat deci ·I-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?“ 11 Isus a răspuns: „N-ai avea nici o autoritate asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care M-a predat ţie are mai mare păcat“. 12 De atunci Pilat căuta să-L elibereze; dar iudeii strigau, spunând: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului“. 13 Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar în evreieşte: „Gabata“. 14 (Şi era Pregătirea Paştelui; era cam pe la ceasul al şaselea.) Şi Pilat ·le-a spus iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“ 15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ Pilat ·le-a spus: „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?“ Preoţii de seamă au răspuns: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!“ 16 Atunci deci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Şi L-au luat pe Isus şi L-au dus.
17 Şi, purtându-Şi crucea, El a ieşit la locul numit „al Căpăţânii“, care în evreieşte se numeşte „Golgota“, 18 unde L-au răstignit, şi cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, şi în mijloc pe Isus. 19 Şi Pilat a scris şi un titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. 20 Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate; şi era scris în evreieşte, în greceşte, în latineşte. 21 Preoţii de seamă ai iudeilor i-au spus deci lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul iudeilor», ci scrie că Acela a spus: «Sunt Împărat al iudeilor»“. 22 Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris“. 23 Ostaşii deci, după ce L-au răstignit pe Isus, au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi: fiecărui ostaş o parte, şi cămaşa; iar cămaşa era fără cusătură, ţesută în întregime de sus până jos. 24 Au spus deci între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi pentru ea, a cui să fie“; aceasta, ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţ“. Ostaşii deci au făcut aceste lucruri.
25 Iar lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria a lui Clopa, şi Maria din Magdala. 26 Isus deci, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, ·i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“ 27 Apoi ·i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!“ Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
28 După aceasta, Isus, ştiind că acum toate s-au sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, ·a spus: „Mi-e sete“. 29 Acolo era un vas plin cu oţet. Şi ei, umplând un burete cu oţet şi punându-l într-un isop, I l-au dus la gură. 30 Deci, când a luat Isus oţetul, a spus: „S-a sfârşit!“; şi, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. 31 Iudeii deci, ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era Pregătirea (pentru că acea zi de Sabat era mare), i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi. 32 Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt răstignit împreună cu el; 33 dar, venind la Isus, când au văzut că Acesta murise deja, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35 Şi cel care a văzut acestea a mărturisit, şi mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. 36 Pentru că acestea au avut loc ca să se împlinească Scriptura: „Nici un os nu I se va zdrobi“. 37 Şi din nou o altă Scriptură zice: „Vor privi spre Cel pe care L-au străpuns“.
38 Şi, după acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus; şi Pilat i-a dat voie. A venit deci şi a luat trupul lui Isus. 39 Şi a venit şi Nicodim, care venise la Isus întâi noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam o sută de măsuri. 40 Au luat deci trupul lui Isus şi l-au legat în fâşii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să pregătească pentru înmormântare.
41 Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată. 42 Deci, din cauza Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.