1 Şi Ilie tişbitul, dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu“.
2 Şi cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 3 „Pleacă de aici şi îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 4 Şi va fi aşa: vei bea din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo“.
5 Şi s-a dus şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a stat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 6 Şi corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, şi pâine şi carne seara; şi el bea din pârâu.
7 Şi a fost aşa: după câteva zile, pârâul a secat, pentru că nu era ploaie în ţară.
8 Şi cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 9 „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului şi locuieşte acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească“. 10 Şi el s-a ridicat şi s-a dus la Sarepta. Şi a venit la intrarea cetăţii şi, iată, acolo era o femeie văduvă strângând vreascuri. Şi a strigat către ea şi a zis: „Adu-mi, te rog, puţină apă în vas, ca să beau“. 11 Şi ea a mers să-i aducă. Şi el a strigat către ea şi a zis: „Adu-mi, te rog, o bucată de pâine în mâna ta“. 12 Şi ea a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am o bucată de pâine coaptă, ci numai un pumn de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior; şi, iată, strâng două vreascuri, ca să intru şi s-o pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu, ca s-o mâncăm. Şi apoi vom muri“. 13 Şi Ilie i-a zis: „Nu te teme; du-te şi fă după cuvântul tău. Dar fă-mi întâi mie din ea o mică turtă şi adumi-o; şi după aceea fă şi pentru tine şi pentru fiul tău. 14 Pentru că aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Făina din vas nu se va termina şi untdelemnul din urcior nu se va sfârşi, până în ziua când Domnul va trimite ploaie pe faţa pământului»“.
15 Şi ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi au mâncat, ea şi el şi casa ei, multe zile. 16 Făina din vas nu s-a terminat şi untdelemnul din urcior nu s-a sfârşit, după cuvântul Domnului, pe care-l spusese prin Ilie.
17 Şi a fost aşa: după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit; şi boala lui a fost grea, aşa că n-a mai rămas suflare în el. 18 Şi ea a zis lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să aduci aminte de nelegiuirea mea şi să omori pe fiul meu?“ 19 Şi el i-a zis: „Dă-mi pe fiul tău!“ Şi el l-a luat de la sânul ei şi l-a suit în camera de sus, unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui. 20 Şi a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu! Tu ai adus răul şi peste văduva la care locuiesc temporar, făcând să moară pe fiul ei?“ 21 Şi s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă, Te rog, sufletul copilului acestuia în el!“
22 Şi Domnul a auzit glasul lui Ilie; şi a întors sufletul copilului în el şi el a trăit. 23 Şi Ilie a luat copilul şi l-a coborât din camera de sus în casă şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Vezi, fiul tău trăieşte“.
24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Acum, prin aceasta, cunosc că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevărul!“