1 Şi a fost aşa: după multe zile, cuvântul Domnului a fost către Ilie, în anul al treilea, zicând: „Du-te şi arată-te lui Ahab; şi voi trimite ploaie pe faţa pământului“. 2 Şi Ilie s-a dus să se arate lui Ahab.
Şi era foamete cumplită în Samaria. 3 Şi Ahab a chemat pe Obadia, care era peste casa sa. (Şi Obadia se temea mult de Domnul. 4 Şi a fost aşa: când Izabela a nimicit pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi apă.) 5 Şi Ahab a zis lui Obadia: „Cutreieră ţara la toate izvoarele de apă şi la toate râurile; poate vom găsi iarbă, ca să păstrăm în viaţă caii şi catârii, ca să nu nimicim din animalele noastre“. 6 Şi şi-au împărţit ţara ca s-o cutreiere. Ahab a mers pe o cale singur şi Obadia a mers pe altă cale singur.
7 Şi, pe când mergea Obadia pe drum, iată, l-a întâmpinat Ilie; şi el l-a recunoscut şi a căzut cu faţa la pământ şi i-a zis: „Tu eşti, în adevăr, domnul meu Ilie?“ 8 Şi el i-a zis: „Eu sunt; du-te şi spune-i domnului tău: «Iată pe Ilie!»“ 9 Şi el a zis: „Cu ce am păcătuit eu, ca să dai pe robul tău în mâna lui Ahab, ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul Dumnezeul tău, dacă este naţiune sau împărăţie unde să nu fi trimis domnul meu să te caute. Şi, când ziceau: «Nu este!», el punea împărăţia sau naţiunea să jure că nu te-au găsit. 11 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i domnului tău: «Iată pe Ilie!» 12 Şi va fi aşa: eu voi pleca de la tine şi Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde; şi voi veni şi îi voi spune lui Ahab şi el nu te va găsi şi mă va omorî. Şi eu, robul tău, mă tem de Domnul din tinereţea mea. 13 Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe profeţii Domnului? Cum am ascuns o sută de bărbaţi dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi apă? 14 Şi acum zici: «Du-te şi spune-i domnului tău: «Iată pe Ilie!» Şi el mă va omorî“.
15 Şi Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, înaintea căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui negreşit“.
16 Şi Obadia a plecat în întâmpinarea lui Ahab şi i-a spus.
Şi Ahab a mers în întâmpinarea lui Ilie. 17 Şi a fost aşa: când l-a văzut Ahab pe Ilie, Ahab i-a zis: „Tu eşti cel care tulbură pe Israel?“ 18 Şi el a zis: „Eu n-am tulburat pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi aţi umblat după baali. 19 Şi acum trimite şi adună la mine pe tot Israelul pe muntele Carmel, şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal, şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei“.
20 Şi Ahab a trimis la toţi fiii lui Israel şi a adunat pe profeţi pe muntele Carmel.
21 Şi Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L; şi dacă este Baal, urmaţi-l!“.
Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.
22 Şi Ilie a zis poporului: „Numai eu am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbaţi. 23 Să ni se dea deci doi viţei; şi ei să-şi aleagă un viţel pentru ei şi să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne şi să nu pună foc; şi eu voi pregăti celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi nu voi pune foc. 24 Şi să chemaţi numele dumnezeilor voştri, iar eu voi chema Numele Domnului; şi dumnezeul care va răspunde cu foc, acela este Dumnezeu“.
Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Cuvântul acesta este bun!“
25 Şi Ilie a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un viţel şi pregătiţi-l întâi voi, pentru că sunteţi mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru şi să nu puneţi foc“. 26 Şi au luat viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit.
Şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Ascultă-ne, Baale!“ Dar n-a fost nici un glas şi n-a răspuns nimeni. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
27 Şi a fost aşa: la amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi cu glas tare, pentru că este dumnezeu, poate că se gândeşte, sau a mers deoparte, sau este în călătorie, poate doarme şi se va trezi“. 28 Şi au strigat cu glas tare şi şi-au făcut tăieturi după obiceiul lor, cu săbii şi suliţe, până a ţâşnit sângele pe ei. 29 Şi a fost aşa: când a trecut miezul zilei, au profeţit până la aducerea darului de mâncare, dar n-a fost nici glas, nici cineva care să răspundă, nici luare-aminte.
30 Atunci Ilie a zis către tot poporul: „Apropiaţi-vă de mine!“ Şi tot poporul s-a apropiat de el. Şi a reparat altarul Domnului, care era dărâmat. 31 Şi Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a fost cuvântul Domnului, zicând: „Israel va fi numele tău“. 32 Şi cu pietrele a zidit un altar în Numele Domnului şi a făcut un şanţ în jurul altarului, după lăţimea a două măsuri de sămânţă. 33 Şi a aşezat lemnele şi a tăiat în bucăţi viţelul şi l-a pus pe lemne şi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le peste arderea-de-tot şi peste lemne“. 34 Şi a zis: „Faceţi aşa a doua oară!“ Şi au făcut a doua oară. Şi a zis: „Faceţi şi a treia oară!“ Şi au făcut şi a treia oară. 35 Şi apa curgea împrejurul altarului şi a umplut şi şanţul cu apă.
36 Şi a fost aşa: când se aducea darul de mâncare, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, să fie cunoscut astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt robul Tău şi că după cuvântul Tău am făcut toate aceste lucruri. 37 Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi“.
38 Şi a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a supt apa care era în şanţ.
39 Şi tot poporul a văzut şi au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Domnul, El este Dumnezeu! Domnul, El este Dumnezeu!“ 40 Şi Ilie le-a zis: „Prindeţi pe profeţii lui Baal; nici unul din ei să nu scape!“ Şi i-au prins; şi Ilie i-a coborât la pârâul Chişon şi i-a înjunghiat acolo.
41 Şi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te, mănâncă şi bea, pentru că este un vuiet de mare ploaie“. 42 Şi Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Şi Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi s-a plecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi. 43 Şi a zis slujitorului său: „Suie-te, te rog, şi uită-te spre mare“. Şi s-a suit şi s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic“. Şi el a zis de şapte ori: „Du-te din nou“.
44 Şi a fost aşa: a şaptea oară a zis: „Iată, un nor mic, ca o mână de om, se ridică din mare!“ Şi el a zis: „Suie-te şi spune-i lui Ahab: «Înhamă şi coboară, ca să nu te oprească ploaia“.
45 Şi a fost aşa: între timp cerul s-a întunecat de nori şi vânt şi a fost o ploaie mare. Şi Ahab s-a suit în carul său şi a mers la Izreel. 46 Şi mâna Domnului a fost peste Ilie şi el şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab, până la intrarea în Izreel.