1 Şi Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, era un om mare înaintea stăpânului său şi mult onorat, pentru că prin el dăduse Domnul eliberare Siriei; şi el era un bărbat puternic şi viteaz, un lepros.
2 Şi sirienii ieşiseră în cete şi luaseră captivă o copilă mică din ţara lui Israel; şi ea era înaintea soţiei lui Naaman. 3 Şi ea a zis stăpânei sale: „Dacă ar fi stăpânul meu înaintea profetului din Samaria, atunci el l-ar vindeca de lepra sa!“
4 Şi cineva a mers şi a spus stăpânului său, zicând: „Aşa şi aşa a zis copila care este din ţara lui Israel“. 5 Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te şi eu voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel“. Şi el a plecat şi a luat în mâna lui zece talanţi de argint şi şase mii de bucăţi de aur şi zece schimburi de haine. 6 Şi a dus scrisoarea împăratului lui Israel, zicând: „Şi acum, îndată ce va ajunge această scrisoare la tine, iată, am trimis pe slujitorul meu Naaman la tine, să-l vindeci de lepra lui“.
7 Şi a fost aşa: cum a citit împăratul lui Israel scrisoarea, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu, ca să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine să vindec un om de lepra lui? Luaţi seama deci, vă rog, şi vedeţi cum caută pricină împotriva mea“.
8 Şi a fost aşa: când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis la împărat, zicând: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină el acum la mine şi va cunoaşte că este un profet în Israel“. 9 Şi Naaman a venit cu caii săi şi cu carul său şi a stat la uşa casei lui Elisei. 10 Şi Elisei a trimis la el un sol, zicând: „Mergi şi spală-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ta îşi va reveni şi vei fi curat“.
11 Şi Naaman s-a mâniat şi a plecat şi a spus: „Iată, eu ziceam: Va ieşi negreşit la mine şi va sta în picioare şi va chema Numele Domnului Dumnezeului său şi îşi va legăna mâna asupra locului şi va vindeca pe cel lepros. 12 Nu sunt Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele lui Israel? Nu aş putea să mă spăl în ele şi să fiu curat?“ Şi s-a întors şi a plecat cu mânie.
13 Şi slujitorii săi s-au apropiat şi i-au vorbit şi au zis: „Părinte, dacă ţi-ar fi zis profetul să faci vreun lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult când îţi spune: «Spală-te şi fii curat»?“ 14 Şi a coborât şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi carnea lui s-a făcut din nou cum este carnea unui copil mic, şi el a fost curat.
15 Şi s-a întors la omul lui Dumnezeu, el şi toată suita lui, şi a venit şi a stat înaintea lui şi a spus: „Iată, acum cunosc că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel; şi acum primeşte, te rog, un dar de la robul tău“. 16 Şi el a zis: „Viu este Domnul înaintea căruia stau, că nu voi primi!“ Şi a stăruit de el să-l ia, dar el a refuzat. 17 Şi Naaman a zis: „Dacă nu, te rog, să se dea robului tău din pământul acesta cât pot duce doi catâri; pentru că robul tău nu va mai aduce de acum ardere-de-tot şi jertfă altor dumnezei, ci Domnului. 18 În lucrul acesta să ierte Domnul pe robul tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon, ca să se închine acolo, şi se sprijină de mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe robul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon“. 19 Şi el i-a zis: „Mergi în pace“. Şi a plecat de la el o bucată de drum.
20 Şi Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpânul meu a cruţat pe Naaman sirianul şi n-a luat din mâinile lui ce a adus; viu este Domnul, voi alerga după el şi voi lua ceva de la el“. 21 Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Şi, când l-a văzut Naaman alergând după el, a sărit din car în întâmpinarea lui şi a zis: „Pace?“ 22 Şi el a zis: „Pace! Stăpânul meu m-a trimis, zicând: «Iată, au venit la mine tocmai acum, din ţinutul muntos al lui Efraim, doi tineri dintre fiii profeţilor; dă-le, te rog, un talant de argint şi două schimburi de haine»“. 23 Şi Naaman a zis: „Învoieşte-te să iei doi talanţi“. Şi a stăruit de el şi a legat doi talanţi de argint în doi saci cu două schimburi de haine şi le-a pus pe doi dintre slujitorii săi şi le-au purtat înaintea lui. 24 Şi, când a venit la deal, le-a luat din mâna lor şi le-a strâns în casă; şi a dat drumul oamenilor şi ei au plecat. 25 Şi a intrat şi a stat înaintea stăpânului său.
Şi Elisei i-a zis: „Dincotro, Ghehazi?“ Şi el a zis: „Robul tău n-a fost nicăieri“. 26 Şi Elisei i-a zis: „N-a mers inima mea cu tine când s-a întors omul din carul său în întâmpinarea ta? Este timp de luat argint şi de primit haine, şi măslini şi vii, şi oi şi boi, şi robi şi roabe? 27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna“. Şi a ieşit dinaintea lui lepros, alb ca zăpada.