1 Şi fiii profeţilor au spus lui Elisei: „Iată acum, locul în care stăm înaintea ta este prea strâmt pentru noi. 2 Să mergem, te rog, la Iordan şi să luăm de acolo fiecare câte un trunchi de copac şi să ne facem acolo un loc unde să locuim“. Şi el a zis: „Duceţi-vă“. 3 Şi unul a zis: „Acceptă, te rog, să mergi cu robii tăi“. Şi el a zis: „Voi merge“. 4 Şi a mers cu ei.
Şi au venit la Iordan şi au tăiat copaci. 5 Şi a fost aşa: în timp ce unul dobora un trunchi, a căzut fierul în apă; şi a strigat şi a zis: „Vai, domnul meu, şi era împrumutat!“ 6 Şi omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“ Şi i-a arătat locul. Şi el a tăiat un lemn şi l-a aruncat acolo şi a făcut fierul să plutească. 7 Şi a zis: „Ia-ţi-l“. Şi acela şi-a întins mâna şi l-a luat.
8 Şi împăratul Siriei făcea război împotriva lui Israel şi s-a sfătuit cu slujitorii săi, zicând: „În cutare şi în cutare loc va fi tabăra mea“. 9 Şi omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel, zicând: „Păzeşte-te să nu treci prin locul acela, pentru că sirienii au coborât acolo“. 10 Şi împăratul lui Israel a trimis la locul despre care-i spusese omul lui Dumnezeu şi-l înştiinţase şi a stat păzit acolo, nu o dată, nici de două ori. 11 Şi inima împăratului Siriei s-a tulburat de lucrul acesta şi a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu-mi veţi arăta cine dintre noi este pentru împăratul lui Israel?“ 12 Şi unul dintre slujitorii lui a zis: „Nimeni, domnul meu, împărate, dar profetul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti tu în camera ta de dormit“. 13 Şi el a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este şi voi trimite să-l prindă“. Şi i s-a spus, zicând: „Iată, este în Dotan“. 14 Şi a trimis acolo cai şi care şi oştire mare şi au venit noaptea şi au înconjurat cetatea.
15 Şi slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit şi, iată, o oştire înconjurase cetatea cu cai şi cu care. Şi slujitorul său i-a zis: „Vai, domnul meu, ce vom face?“ 16 Şi el a zis: „Nu te teme, pentru că mai mulţi sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei“. 17 Şi Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i, Te rog, ochii, ca să vadă“. Şi Domnul a deschis ochii tânărului şi el a văzut şi, iată, muntele era plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.
18 Şi au coborât la el; şi Elisei s-a rugat Domnului şi a zis: „Loveşte, Te rog, naţiunea aceasta cu orbire“. Şi i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19 Şi Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, nici aceasta cetatea. Urmaţi-mă, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi“. Şi i-a dus în Samaria. 20 Şi a fost aşa: când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestora, ca să vadă“. Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut şi, iată, erau în mijlocul Samariei. 21 Şi, când i-a văzut împăratul lui Israel, a zis lui Elisei: „Să lovesc, să lovesc, părinte?“ 22 Şi el a zis: „Să nu loveşti: vrei să loveşti pe aceia pe care i-ai luat captivi cu sabia ta şi cu arcul tău? Pune-le pâine şi apă înainte; şi să mănânce şi să bea şi să meargă la stăpânul lor“. 23 Şi le-a făcut un ospăţ mare şi au mâncat şi au băut; şi le-a dat drumul şi ei au mers la stăpânul lor. Şi cetele Siriei n-au mai venit în ţara lui Israel.
24 Şi a fost aşa: după aceasta, Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a adunat toată oştirea şi s-a suit şi a asediat Samaria. 25 Şi era foamete mare în Samaria; şi, iată, au asediat-o, până s-a vândut un cap de măgar cu optzeci de arginţi şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cu cinci arginţi. 26 Şi a fost aşa: pe când trecea împăratul lui Israel pe zid, o femeie a strigat la el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, împărate!“ 27 Şi el a zis: „Dacă Domnul nu te salvează, cum să te salvez eu? Cu rodul de la arie, ori de la teasc?“ 28 Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Şi ea a zis: „Femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm astăzi şi mâine îl vom mânca pe fiul meu“. 29 Şi noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi a doua zi i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm! Dar ea a ascuns pe fiul ei“.
30 Şi a fost aşa: când a auzit împăratul cuvintele femeii acesteia, şi-a sfâşiat hainele; şi trecea pe zid şi poporul privea şi, iată, un sac era pe dinăuntru, pe carnea lui. 31 Şi a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă va rămâne pe el astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat!“
32 Şi Elisei şedea în casa lui şi bătrânii şedeau cu el. Şi împăratul a trimis un om înaintea sa. Mai înainte de a veni la el solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeţi cum acest fiu de ucigaş a trimis să-mi ia capul? Vedeţi, când va veni solul, închideţi uşa şi opriţi-l cu uşa. Nu este sunetul picioarelor stăpânului său înapoia sa?“ 33 Şi, pe când încă vorbea cu ei, iată, solul a coborât la el. Şi împăratul a zis: „Iată, de la Domnul este răul acesta; de ce să mai aştept pe Domnul?“