1 Şi a fost că, pe când Se ruga El într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui“. 2 Şi El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; 3 pâinea noastră cea necesară, dă-ne-o nouă zilnic. 4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator. Şi nu ne duce în ispit㻓.
5 Şi le-a zis: „Cine dintre voi, având un prieten, va merge la el la miezul nopţii şi îi va spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 pentru că un prieten de-al meu a venit la mine din călătorie şi n-am nimic să-i pun înainte»; 7 şi cel dinăuntru, răspunzând, va spune: «Nu mă supăra; uşa este deja închisă şi copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă ridic să-ţi dau»? 8 Vă spun: chiar dacă nu se va ridica să-i dea pentru că este prietenul său, totuşi, pentru stăruinţa lui supărătoare, se va ridica şi îi va da oricâte are nevoie. 9 Şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 10 Pentru că oricine cere primeşte; şi cine caută găseşte; şi celui care bate i se va deschide. 11 Şi cine dintre voi, care este tată, dacă îi va cere fiul pâine, el îi va da o piatră? sau un peşte şi, în loc de peşte, îi va da un şarpe? 12 sau, de asemenea, dacă îi va cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Deci, dacă voi, fiind răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl cel din cer va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El?“
14 Şi scotea un demon, şi acesta era mut; şi a fost că, demonul ieşind, mutul a vorbit. Şi mulţimile se minunau. 15 Dar unii dintre ei au spus: „Prin Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate El demonii“. 16 Şi alţii, ispitindu-L, cereau de la El un semn din cer. 17 Dar El, ştiindu-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei însăşi cade; 18 iar dacă şi Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Pentru că voi spuneţi că Eu scot demonii prin Beelzebul. 19 Dar, dacă Eu scot demonii prin Beelzebul, fiii voştri prin cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri. 20 Dar, dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. 21 Când cel tare îşi păzeşte casa înarmat, bunurile lui sunt în pace. 22 Dar, când unul mai tare decât el, venind asupra lui, îl răpune, îi ia toată armura în care se încrezuse şi împarte prăzile luate de la el. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
24 Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă; şi, negăsind, spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit». 25 Şi, venind, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci merge şi ia cu sine alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuiesc acolo; şi starea din urmă a acelui om devine mai rea decât cea dintâi“. 27 Şi a fost că, pe când spunea El acestea, o femeie, ridicând glasul din mulţime, I-a spus: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de sânii pe care i-ai supt!“ 28 Dar El a spus: „Mai degrabă ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“.
29 Şi, cum mulţimile se îngrămădeau, a început să spună: „Generaţia aceasta este o generaţie rea; cere un semn, şi nu i se va da un alt semn, decât semnul lui Iona. 30 Pentru că, după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, astfel va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta. 31 O împărăteasă din sud se va ridica la judecată cu bărbaţii acestei generaţii şi îi va condamna: pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. 32 Bărbaţi din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la vestirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici.
33 Dar nimeni, aprinzând o lumină, n-o pune într-un loc ascuns, nici sub baniţă, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34 Lumina trupului este ochiul; când ochiul tău este curat, tot trupul tău este, de asemenea, plin de lumină; iar când ochiul este rău, şi trupul tău este plin de întuneric. 35 Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 36 Deci, dacă tot trupul tău este plin de lumină, neavând nici o parte întunecată, va fi plin de lumină în totul, ca atunci când te luminează lumina cu strălucirea ei“.
37 Iar pe când vorbea, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; şi, intrând, El S-a aşezat la masă. 38 Iar fariseul s-a mirat, văzând că El nu S-a spălat întâi, înainte de masă. 39 Domnul însă i-a zis: „Acum voi, fariseilor, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. 40 Nebunilor, oare Cel care a făcut exteriorul, n-a făcut şi interiorul? 41 Dar mai bine daţi milostenie din cele dinăuntru; şi, iată, toate vor fi curate pentru voi. 42 Dar vai de voi, fariseilor, pentru că daţi zeciuială din mentă şi din rută şi din orice verdeaţă şi lăsaţi deoparte judecata şi dragostea de Dumnezeu; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi deoparte. 43 Vai de voi, fariseilor, pentru că iubiţi scaunul de seamă în sinagogi şi saluturile în pieţe. 44 Vai de voi, pentru că sunteţi ca mormintele care nu se arată, şi oamenii care umblă pe deasupra nu ştiu aceasta“. 45 Şi unul dintre învăţătorii legii, răspunzând, I-a spus: „Învăţătorule, spunând acestea, ne înfrunţi şi pe noi“. 46 Şi El a spus: „Vai şi de voi, învăţători ai legii, pentru că împovăraţi oamenii cu poveri greu de purtat, iar voi înşivă nu atingeţi poverile nici cu unul din degetele voastre. 47 Vai de voi, pentru că zidiţi mormintele profeţilor, şi părinţii voştri i-au ucis. 48 Voi mărturisiţi deci şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele. 49 De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, şi pe unii dintre ei îi vor ucide şi îi vor persecuta, 50 ca să se ceară de la generaţia aceasta sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi casă»; da, vă spun, se va cere de la generaţia aceasta. 52 Vai de voi, învăţători ai legii, pentru că aţi luat cheia cunoştinţei: voi înşivă n-aţi intrat, şi pe cei care intrau i-aţi oprit“. 53 Şi, pe când le zicea acestea, cărturarii şi fariseii au început să-L constrângă şi să-L facă să vorbească despre tot mai multe, 54 pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, de care să-L poată acuza.