1 În timpul acela, adunându-se mulţimile cu miile, încât se călcau unii pe alţii, El a început să zică întâi ucenicilor Săi: „Fiţi atenţi la aluatul fariseilor, care este făţărnicia; 2 şi nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut; 3 de aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi ce aţi vorbit la ureche, în cămăruţe, va fi predicat de pe acoperişuri. 4 Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi, după aceasta, altceva nu mai pot face. 5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritate să arunce în gheenă; da, vă spun, de El temeţi-vă! 6 Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7 Ci chiar perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi deci, voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8 Dar vă spun: Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9 dar cine Mă va tăgădui înaintea oamenilor, va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 10 şi oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui care va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. 11 Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor şi a stăpânirilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune; 12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în acel ceas ce trebuie să spuneţi“.
13 Şi cineva din mulţime I-a spus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“. 14 Dar El i-a spus: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?“ 15 Şi le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de orice lăcomie de bani, pentru că viaţa cuiva nu este în belşugul averilor lui“. 16 Şi le-a spus o parabolă, zicând: „Ogorul unui om bogat a rodit din belşug. 17 Şi el se gândea în sine, zicând: «Ce voi face, pentru că nu mai am unde să-mi adun roadele?» 18 Şi a spus: «Aceasta voi face: îmi voi dărâma grânarele şi le voi zidi mai mari, şi voi aduna acolo toate roadele mele şi bunurile mele; 19 şi-i voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri, strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!» 20 Dar Dumnezeu i-a spus: «Nebunule, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; şi cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?» 21 Astfel este cel care strânge pentru sine însuşi şi nu este bogat faţă de Dumnezeu“.
22 Şi El le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţă, ce să mâncaţi, nici pentru trup, ce să îmbrăcaţi. 23 Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul decât îmbrăcămintea. 24 Priviţi cu atenţie corbii, că nu seamănă, nici nu seceră, nu au cămară, nici grânar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! 25 Şi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge un singur cot la statura lui? 26 Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă îngrijoraţi de celelalte? 27 Priviţi cu atenţie crinii, cum cresc: ei nu trudesc, nici nu torc; dar vă spun: Nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 28 Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin-credincioşilor! 29 Şi voi, nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, şi nu fiţi îngrijoraţi; 30 pentru că pe toate acestea, naţiunile lumii le caută, şi Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele; 31 ci căutaţi Împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor da pe deasupra. 32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia. 33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu se pierde, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică. 34 Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins, şi luminile aprinse; 36 şi voi fiţi asemenea oamenilor care-l aşteaptă pe stăpânul lor, oricând se va întoarce de la nuntă, ca, atunci când va veni şi va bate, să-i deschidă îndată. 37 Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că se va încinge şi îi va pune să stea la masă şi, apropiindu-se, le va sluji. 38 Şi dacă va veni la a doua strajă, şi dacă va veni la a treia strajă, şi îi va găsi astfel, fericiţi sunt robii aceia. 39 Dar să ştiţi aceasta, că, dacă ar fi ştiut stăpânul casei în ce ceas vine hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa. 40 Şi voi deci fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi“.
41 Şi Petru I-a spus: „Doamne, către noi zici parabola aceasta sau şi către toţi?“ 42 Şi Domnul a spus: „Cine este atunci administratorul credincios şi chibzuit pe care stăpânul îl va pune peste servitorii săi, ca să dea măsura de grâu la timp? 43 Fericit este robul acela pe care, venind, stăpânul lui îl va găsi făcând aşa. 44 Adevărat vă spun că îl va pune peste toată averea lui. 45 Dar, dacă robul acela va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină», şi va începe să-i bată pe servitori şi pe servitoare şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul acelui rob va veni într-o zi în care el nu aşteaptă şi într-un ceas pe care nu-l ştie şi-l va tăia în două şi îi va rândui partea cu cei necredincioşi. 47 Iar robul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri; 48 iar cine n-a ştiut şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine. Şi oricui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ; şi cât aş dori să fie deja aprins! 50 Dar am un botez cu care să Mă botez, şi cât de mult aştept să se împlinească! 51 Gândiţi că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare; 52 pentru că, de acum, cinci vor fi dezbinaţi într-o singură casă; trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei: 53 tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ei şi nora împotriva soacrei ei“.
54 Şi spunea şi mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneţi: «Vine ploaie»; şi aşa se întâmplă. 55 Şi când suflă vântul de sud, spuneţi: «Va fi arşiţă», şi aşa se întâmplă. 56 Făţarnicilor, înfăţişarea pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiţi?
57 Şi de ce nu judecaţi chiar de la voi înşivă ce este drept? 58 Pentru că, pe când mergi cu împotrivitorul tău înaintea unei autorităţi, pe drum străduieşte-te să scapi de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea pe mâna gardianului şi gardianul să te arunce în închisoare. 59 Îţi spun că nicidecum nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel din urmă bănuţ“.