1 Şi le-a zis ucenicilor Săi: „Nu se poate să nu vină prilejuri de poticnire; dar vai de acela prin care vin. 2 Ar fi mai de folos pentru el dacă i s-ar pune o piatră de moară în jurul gâtului şi ar fi aruncat în mare, decât să facă să se poticnească unul din aceşti micuţi. 3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău va păcătui, mustră-l; şi dacă se va pocăi, iartă-l. 4 Şi dacă de şapte ori pe zi va păcătui împotriva ta şi de şapte ori se va întoarce la tine, spunând: «Mă pocăiesc», să-l ierţi“.
5 Şi apostolii I-au spus Domnului: „Măreşte-ne credinţa“. 6 Dar Domnul a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!», şi v-ar asculta. 7 Dar cine dintre voi, având un rob care ară sau paşte oile, îi va spune, când va veni de la câmp: «Vino îndată şi stai la masă»? 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi să cinez şi încinge-te, şi slujeşte-mi cât timp mănânc şi beau; şi după aceea vei mânca şi vei bea tu»? 9 Este el îndatorat robului aceluia pentru că a făcut ce i s-a poruncit? Consider că nu. 10 Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, spuneţi: «Suntem nişte robi nevrednici; am făcut ce eram datori să facem»“.
11 Şi a fost că, pe când mergea El spre Ierusalim, trecea prin Samaria şi Galileea. 12 Şi, pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi, care stăteau departe. 13 Şi ei au ridicat glasul, spunând: „Isuse, Stăpâne, ai milă de noi!“ 14 Şi El, văzându-i, le-a spus: „Mergeţi, arătaţi-vă preoţilor!“ Şi a fost că, pe când mergeau ei, au fost curăţiţi. 15 Şi unul dintre ei, văzând că a fost vindecat, s-a întors înapoi, glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-I; şi era un samaritean. 17 Şi Isus, răspunzând, a spus: „N-au fost curăţiţi cei zece? Dar cei nouă, unde sunt? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă să-I dea glorie lui Dumnezeu?“ 19 Şi El i-a spus: „Ridică-te şi mergi. Credinţa ta te-a vindecat“.
20 Şi, fiind întrebat de farisei când vine Împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns şi a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod văzut. 21 Nici nu vor spune: «Iat-o aici» sau: «Iat-o acolo», pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“. 22 Şi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi n-o veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: «Iată aici» sau «Iată acolo». Nu vă duceţi, nici nu-i urmaţi! 24 Pentru că, aşa cum fulgerul care fulgeră străluceşte dintr-un capăt de sub cer până la celălalt capăt de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar întâi trebuie ca El să sufere multe şi să fie respins de generaţia aceasta. 26 Şi, cum a fost în zilele lui Noe, tot astfel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27 mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a omorât pe toţi. 28 Şi, la fel, cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, zideau; 29 dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat cu foc şi pucioasă din cer şi i-a omorât pe toţi; 30 la fel va fi în ziua când Se va descoperi Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş, iar bunurile lui în casă, să nu coboare să le ia; şi tot aşa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi. 32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot. 33 Oricine va căuta să-şi salveze viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi pe un singur pat: unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat; 35 vor fi două măcinând împreună: una va fi luată şi cealaltă va fi lăsată; 36 vor fi doi la câmp: unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat“. 37 Şi ei, răspunzând, Îi spun: „Unde, Doamne?“ Şi El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna vulturii“.