1 Şi le zicea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că-i risipea averea. 2 Şi, chemându-l, i-a spus: «Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator». 3 Şi administratorul şi-a zis: «Ce voi face, pentru că stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor». 5 Şi, chemând la sine pe fiecare dintre datornicii stăpânului său, i-a spus celui dintâi: 6 «Cât îi datorezi stăpânului meu?» Şi el a spus: «O sută de baţi de untdelemn». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi aşază-te şi scrie repede cincizeci». 7 Apoi i-a spus altuia: «Şi tu, cât îi datorezi?» Şi el a spus: «O sută de cori de grâu». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi scrie optzeci». 8 Şi stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu chibzuinţă. Pentru că fiii veacului acestuia sunt mai chibzuiţi faţă de generaţia lor decât fiii luminii. 9 Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreptăţii, pentru ca, atunci când se vor termina, să fiţi primiţi în corturile eterne. 10 Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult; şi cine în foarte puţin este nedrept, şi în mult este nedrept. 11 Deci, dacă în bogăţia nedreaptă n-aţi fost credincioşi, pe cea adevărată cine v-o va încredinţa? 12 Şi, dacă în ceea ce este al altuia n-aţi fost credincioşi, cine vă va da ceea ce este al vostru? 13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; pentru că, sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona“.
14 Şi fariseii, care erau iubitori de bani, auzeau şi ei toate acestea şi-şi băteau joc de El. 15 Şi El le-a spus: „Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se vesteşte şi fiecare dă năvală să intre în ea. 17 Dar mai uşor este să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o singură frântură de literă din lege. 18 Oricine îşi lasă soţia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea lăsată de bărbat comite adulter“.
19 „Şi era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi in subţire, veselindu-se zilnic în lux. 20 Iar un om sărac, numit Lazăr, era pus la poarta lui, plin de răni, 21 şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; chiar şi câinii veneau şi-i lingeau rănile. 22 Şi a fost că săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 Şi, în Locuinţa morţilor, fiind în chinuri, ridicându-şi ochii, ·i-a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui. 24 Şi, strigând, a spus: „Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în văpaia aceasta“. 25 Dar Avraam a spus: „Copile, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit deplin cele bune în timpul vieţii tale şi Lazăr, la fel, pe cele rele; iar acum, el este mângâiat aici şi tu eşti chinuit. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este întărită o prăpastie mare, astfel încât cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi“. 27 Şi el a spus: „Te rog atunci, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 pentru că am cinci fraţi, ca să-i înştiinţeze, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin“. 29 Dar Avraam i-a spus: „Au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei“. 30 Dar el a spus: „Nu, părinte Avraame, ci, dacă va merge la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi“. 31 Şi el i-a spus: „Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu se vor lăsa convinşi nici dacă ar învia cineva dintre morţi“.