1 Pentru că Împărăţia cerurilor este asemenea unui stăpân al casei care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să angajeze lucrători pentru via sa. 2 Şi, învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. 3 Şi, ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru; 4 şi lor le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi vă voi da ce este drept». Şi ei s-au dus. 5 Din nou, ieşind pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut la fel. 6 Ieşind iar pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând şi ·le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?» 7 Ei ·i-au spus: «Pentru că nu ne-a angajat nimeni». El ·le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi veţi primi ce este drept». 8 Dar, când s-a făcut seară, stăpânul viei ·i-a spus administratorului său: «Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă, până la cei dintâi». 9 Şi, când au venit cei de pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar. 10 Şi, când au venit cei dintâi, gândeau că vor primi mai mult şi au primit şi ei câte un dinar. 11 Şi, când l-au primit, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 spunând: «Aceştia din urmă au lucrat un ceas şi i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând, i-a spus unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptăţesc; nu te-ai învoit cu mine pentru un dinar? 14 Ia ce este al tău şi pleacă! Dar vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis să fac ce vreau cu ale mele? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?» 16 Astfel vor fi cei din urmă întâi, şi cei dintâi în urmă, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“.
17 Şi Isus, suindu-Se la Ierusalim, a luat la Sine pe cei doisprezece ucenici deoparte, pe drum, şi le-a spus: 18 „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat preoţilor de seamă şi cărturarilor; şi Îl vor condamna la moarte 19 şi Îl vor preda naţiunilor ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească; şi a treia zi va învia“.
20 Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerându-I ceva. 21 Şi El i-a spus: „Ce vrei?“ Ea ·I-a zis: „Spune ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta“. 22 Şi Isus, răspunzând, a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu?“ Ei ·I-au spus: „Putem“. 23 Şi El ·le-a zis: „În adevăr, veţi bea paharul Meu, dar a şedea la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este al Meu să dau, ci se va da acelora pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu“. 24 Şi cei zece, auzind, s-au supărat pe cei doi fraţi.
25 Dar Isus, chemându-i la Sine, a spus: „Ştiţi că stăpânitorii naţiunilor domnesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. 26 Între voi nu va fi aşa, ci oricine va fi mare între voi va fi slujitorul vostru; 27 şi oricine va fi cel dintâi între voi să fie robul vostru; 28 după cum Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“.
29 Şi, pe când ieşeau din Ierihon, o mare mulţime Îl urma. 30 Şi, iată, doi orbi, şezând lângă drum, auzind că trece Isus, au strigat, spunând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!“ 31 Iar mulţimea îi mustra, ca să tacă. Dar ei strigau şi mai tare, spunând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!“ 32 Şi Isus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?“ 33 Ei ·I-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!“ 34 Şi Isus, făcându-I-se milă, le-a atins ochii; şi îndată ochii lor şi-au primit vederea; şi L-au urmat.