1 Şi, când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe, spre Muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis doi ucenici, 2 spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi îndată veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. 3 Şi, dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune: «Domnul are nevoie de ei»; şi îndată îi va trimite“. 4 Dar aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul care zice: 5 „Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Împăratul tău vine la tine blând şi călare pe măgar, chiar pe măgăruş, mânzul unei măgăriţe»“. 6 Iar ucenicii, mergând şi făcând cum le poruncise Isus, 7 au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi peste ei au pus hainele lor, şi El S-a aşezat peste ele. 8 Iar o mare parte din mulţime şi-a aşternut hainele pe drum şi alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. 9 Şi mulţimile care mergeau înaintea Lui şi cele care mergeau după El strigau, spunând: „Osana Fiului lui David; binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului; Osana în cele preaînalte!“ 10 Şi, pe când intra în Ierusalim, toată cetatea a fost pusă în mişcare, spunând: „Cine este Acesta?“ 11 Şi mulţimile spuneau: „Acesta este Isus, Profetul, Cel din Nazaretul Galileii“.
12 Şi Isus a intrat în templul lui Dumnezeu şi i-a scos afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. 13 Şi ·le-a spus: „Este scris: «Casa Mea va fi numită casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea «peşteră de tâlhari»“. 14 Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi, şi El i-a vindecat. 15 Şi, când preoţii de seamă şi cărturarii au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în templu şi spunând: „Osana Fiului lui David!“, s-au indignat; 16 şi I-au zis: „Auzi ce spun aceştia?“ Şi Isus ·le-a spus: „Da! N-aţi citit niciodată: «Din gura pruncilor şi a sugarilor Ţi-ai pregătit laudă»?“ 17 Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, spre Betania, şi a înnoptat acolo.
18 Iar dis-de-dimineaţă, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; 19 şi, văzând un smochin lângă drum, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi ·i-a zis: „Să nu mai fie rod din tine niciodată!“ Şi smochinul s-a uscat îndată. 20 Şi, când au văzut ucenicii acest lucru, s-au minunat, spunând: „Cum s-a uscat smochinul îndată?“ 21 Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Adevărat vă spun, dacă aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», se va face. 22 Şi toate câte veţi cere în rugăciune, crezând, veţi primi“.
23 Şi, când a venit în templu, pe când îi învăţa, preoţii de seamă şi bătrânii poporului s-au apropiat de El, spunând: „Cu ce autoritate faci acestea? şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta?“ 24 Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru şi, dacă Îmi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri: 25 Botezul lui Ioan de unde era? din cer, sau de la oameni?“ Şi ei se gândeau în ei înşişi, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», ne va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?» 26 Iar dacă vom zice: «De la oameni», ne temem de mulţime, pentru că toţi îl consideră pe Ioan profet“. 27 Şi, răspunzând lui Isus, I-au spus: „Nu ştim“. El, de asemenea, le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
28 Dar ce gândiţi? Un om avea doi copii şi, venind la cel dintâi, a spus: «Copile, du-te astăzi, lucrează în via mea». 29 Şi el, răspunzând, a spus: «Nu vreau»; dar după aceea, părându-i rău, s-a dus. 30 Şi, venind la al doilea, a spus la fel; şi el, răspunzând, a zis: «Eu, domnule, mă duc», şi nu s-a dus. 31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?“ Ei ·I-au spus: „Cel dintâi“. Isus ·le-a spus: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32 Pentru că Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi curvele l-au crezut; iar voi aţi văzut lucrul acesta şi nu v-aţi căit după aceea, ca să-l credeţi.
33 Ascultaţi o altă parabolă. Era un stăpân al casei care a plantat o vie şi a împrejmuit-o cu gard şi a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat din ţară. 34 Iar când s-a apropiat timpul roadelor, a trimis pe robii săi la viticultori, ca să primească roadele lui. 35 Şi viticultorii au luat pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât şi pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi, şi le-au făcut la fel. 37 Şi, la urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, spunând: «Îl vor respecta pe fiul meu». 38 Dar viticultorii, văzând pe fiul, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul; veniţi, să-l omorâm şi să luăm în stăpânire moştenirea lui!» 39 Şi l-au luat şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. 40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face el viticultorilor acelora?“ 41 Ei ·I-au spus: „Pe cei răi, îngrozitor îi va omorî, iar via o va arenda altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul lor“. 42 Isus ·le-a spus: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au lepădat-o ziditorii, aceasta a ajuns cap de unghi; aceasta a fost de la Domnul şi este minunată în ochii noştri»? 43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care va face roadele ei. 44 Şi cine va cădea pe piatra aceasta va fi sfărâmat; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera“. 45 Şi preoţii de seamă şi fariseii, auzind parabolele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. 46 Şi, căutând să-L prindă, s-au temut de mulţimi, pentru că Îl considerau profet.