1 Şi Isus, răspunzând, le-a vorbit din nou în parabole, spunând: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său; 3 şi a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă. Şi ei n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi robi, zicând: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit masa mea; boii mei şi vitele mele cele îngrăşate sunt înjunghiate şi toate sunt gata; veniţi la nuntă». 5 Dar ei, nesocotind aceasta, au plecat: unul la ogorul lui şi altul la negustoria lui. 6 Iar ceilalţi, punând mâna pe robii săi, s-au purtat rău cu ei şi i-au omorât. 7 Şi împăratul s-a mâniat şi, trimiţând armatele sale, i-a omorât pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci ·le-a spus robilor săi: «Nunta este gata, dar cei invitaţi n-au fost vrednici. 9 Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi, pe câţi îi veţi găsi, invitaţi-i la nuntă». 10 Şi robii aceia au ieşit la drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, şi răi, şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut cu oaspeţi. 11 Şi împăratul, intrând să privească oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12 Şi ·i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?» Iar el a amuţit. 13 Atunci împăratul le-a spus slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 14 Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»“.
15 Atunci fariseii au mers şi s-au sfătuit cum să-L prindă cu vorba. 16 Şi ·au trimis la El pe ucenicii lor cu irodianii, spunând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr şi că nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu priveşti la înfăţişarea oamenilor. 17 Spune-ne deci ce gândeşti: se cuvine să dăm tribut Cezarului, sau nu?“ 18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a spus: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19 Arătaţi-mi moneda pentru tribut“. Şi I-au adus un dinar. 20 Şi El ·le-a spus: „Ale cui sunt chipul acesta şi inscripţia?“ 21 Ei ·I-au spus: „Ale Cezarului“. Atunci El ·le-a zis: „Daţi deci Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu!“ 22 Şi, când au auzit, s-au minunat; şi L-au lăsat şi au plecat.
23 În ziua aceea au venit la El nişte saduchei, care zic că nu există înviere; şi L-au întrebat, 24 spunând: „Învăţătorule, Moise a spus: «Dacă va muri cineva neavând copii, fratele său să ia în căsătorie pe soţia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său». 25 Şi erau la noi şapte fraţi; şi cel dintâi, după ce s-a căsătorit, a murit; şi, neavând urmaş, a lăsat pe soţia lui fratelui său. 26 În acelaşi fel şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. 27 Şi la urma tuturor a murit şi femeia. 28 Deci, la înviere, căruia dintre cei şapte îi va fi soţie? pentru că toţi au avut-o“. 29 Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Vă rătăciţi, necunoscând Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Pentru că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morţilor, n-aţi citit ce vi s-a spus de către Dumnezeu, care zice: 32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii“. 33 Şi, când mulţimile au auzit aceasta, au fost uimite de învăţătura Lui.
34 Dar fariseii, auzind că El a închis gura saducheilor, s-au adunat. 35 Şi unul dintre ei, învăţător al legii, L-a întrebat, ispitindu-L şi spunând: 36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mare în lege?“ 37 Şi El i-a spus: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău». 38 Aceasta este porunca cea mare şi cea dintâi. 39 Şi o a doua asemenea ei este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». 40 De aceste două porunci depind toată legea şi profeţii“.
41 Şi fariseii fiind adunaţi, Isus i-a întrebat, spunând: 42 „Ce gândiţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ Ei ·I-au spus: „Al lui David“. 43 El ·le-a spus: „Cum atunci David, vorbind în Duh, Îl numeşte Domn, spunând: 44 «Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»? 45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?“ 46 Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt; nici n-a îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.