1 Şi a fost că, atunci când a sfârşit Isus toate cuvintele acestea, a spus ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că după două zile este Paştele şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit“. 3 Atunci preoţii de seamă şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea palatului marelui preot care se numea Caiafa; 4 şi au ţinut sfat împreună, ca să-L prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare. 5 Dar spuneau: „Nu în sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor“.
6 Iar Isus fiind în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a venit la El o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte scump şi l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea la masă. 8 Dar, când au văzut ucenicii acest lucru, s-au supărat, spunând: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Pentru că acesta se putea vinde cu mult şi să se dea săracilor“. 10 Dar Isus, cunoscând aceasta, le-a spus: „De ce faceţi supărare femeii? Pentru că ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine. 11 Pentru că pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna. 12 Pentru că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, a făcut-o pentru înmormântarea Mea. 13 Adevărat vă spun, oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va vorbi şi despre ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei“.
14 Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, a mers la preoţii de seamă 15 şi le-a spus: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-L voi preda?“ Şi ei i-au hotărât treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta o ocazie potrivită ca să-L predea.
17 Iar în cea dintâi zi a Azimelor, ucenicii au venit la Isus, spunând: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştele?“ 18 Şi El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare om şi spuneţi-i: «Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; voi face Paştele în casa ta, cu ucenicii Mei»“. 19 Şi ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştele.
20 Şi, când s-a făcut seară, El a stat la masă cu cei doisprezece. 21 Şi, pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va preda“. 22 Şi ei, întristându-se foarte mult, au început să-I spună fiecare: „Nu cumva sunt eu, Doamne?“ 23 Iar El, răspunzând, a spus: „Cel care a înmuiat cu Mine mâna în farfurie, acela Mă va preda. 24 Fiul Omului Se duce, în adevăr, după cum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut“. 25 Şi Iuda, cel care L-a predat, răspunzând, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabi?“ El ·i-a spus: „Tu ai zis“.
26 Şi, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor şi a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu“. 27 Şi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat, spunând: „Beţi toţi din el; 28 pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Dar vă spun că de acum nicidecum nu voi bea din acest rod al viţei, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în Împărăţia Tatălui Meu“. 30 Şi, după ce au cântat o cântare de laudă, au ieşit spre Muntele Măslinilor.
31 Atunci Isus ·le-a spus: „În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni de Mine, pentru că este scris: «Voi bate păstorul şi oile turmei se vor risipi». 32 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea“. 33 Şi Petru, răspunzând, I-a spus: „Dacă toţi se vor poticni de Tine, eu niciodată nu mă voi poticni“. 34 Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori Mă vei tăgădui“. 35 Petru ·I-a spus: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nicidecum nu Te voi tăgădui“. Şi toţi ucenicii spuneau la fel.
36 Atunci Isus ·a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi ·le-a spus ucenicilor: „Şedeţi aici până voi merge să Mă rog acolo“. 37 Şi, luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început să Se întristeze şi să Se tulbure adânc. 38 Atunci El ·le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine“. 39 Şi, mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi spunând: „Tatăl Meu, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta; însă nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu“. 40 Şi ·a venit la ucenici şi ·i-a găsit dormind şi ·i-a spus lui Petru: „Aşa, n-aţi fost în stare un singur ceas să vegheaţi împreună cu Mine? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“. 42 Mergând din nou, a doua oară, Se ruga, spunând: „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta“. 43 Şi, venind, i-a găsit din nou dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi. 44 Şi, lăsându-i, a mers din nou şi S-a rugat a treia oară, spunând acelaşi cuvânt. 45 Atunci ·a venit la ucenici şi ·le-a spus: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă; iată, s-a apropiat ceasul, şi Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. 46 Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel care Mă vinde“.
47 Şi, pe când vorbea El încă, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la preoţii de seamă şi de la bătrânii poporului. 48 Iar cel care L-a vândut le dăduse un semn, spunând: „Pe care-L voi săruta, Acela este; apucaţi-L!“ 49 Şi îndată, apropiindu-se de Isus, a spus: „Salutare, Rabi!“; şi L-a sărutat mult. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru ce ai venit?“ Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus şi L-au apucat. 51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi, lovind pe robul marelui preot, i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus ·i-a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi cei care iau sabia, de sabie vor pieri. 53 Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, şi să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să fie?“ 55 În ceasul acela, Isus a spus mulţimilor: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi şedeam cu voi învăţându-vă în templu şi nu M-aţi prins. 56 Dar toate acestea au avut loc ca să se împlinească Scripturile profeţilor“. Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
57 Iar cei care-L apucaseră pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Şi Petru Îl urma de departe până la curtea marelui preot şi, intrând înăuntru, şedea cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul. 59 Şi preoţii de seamă şi bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 60 Şi n-au găsit nici una, deşi au venit mulţi martori falşi. Dar la urmă au venit doi martori falşi 61 şi au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc»“. 62 Şi marele preot, ridicându-se, I-a spus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“ 63 Dar Isus tăcea. Şi marele preot, răspunzând, I-a spus: „Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu“. 64 Isus ·i-a spus: „Tu ai zis. Mai mult, vă spun: de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului“. 65 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele, zicând: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit hula. 66 Ce gândiţi?“ Şi ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!“ 67 Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au bătut cu pumnii şi unii L-au pălmuit, 68 spunând: „Profeţeşte-ne, Hristoase, cine este cel care Te-a lovit?“
69 Dar Petru şedea afară, în curtea palatului; şi o servitoare a venit la el, spunând: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul“. 70 Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, spunând: „Nu ştiu ce zici“. 71 Şi, când a ieşit în pridvor, l-a văzut alta şi ·a spus celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus Nazarineanul“. 72 Şi din nou el a tăgăduit cu jurământ: „Nu cunosc pe Omul acesta“. 73 Şi puţin după aceea, cei care stăteau acolo au venit şi i-au spus lui Petru: „Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, pentru că şi vorbirea ta te dă pe faţă“. 74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta“. Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Isus, care spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori Mă vei tăgădui“. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.