1 Şi, când s-a făcut dimineaţă, toţi preoţii de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 2 Şi, legându-L, L-au dus şi L-au dat în mâna lui Ponţiu Pilat, guvernatorul.
3 Atunci lui Iuda, care L-a vândut, văzând că a fost condamnat, i-a părut rău şi a restituit cei treizeci de arginţi preoţilor de seamă şi bătrânilor, 4 spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“. Dar ei i-au spus: „Ce ne pasă nouă? Te priveşte!“ 5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat; şi s-a dus şi s-a spânzurat. 6 Şi preoţii de seamă au luat arginţii şi au spus: „Nu este permis să-i punem în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. 7 Şi, ţinând sfat, au cumpărat cu ei „Ogorul olarului“, ca loc de înmormântare pentru străini. 8 De aceea, ogorul acela a fost numit „Ogorul sângelui“, până astăzi. 9 Atunci s-a împlinit ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Şi am luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel, 10 şi i-am dat pentru «Ogorul olarului», după cum mi-a poruncit Domnul“.
11 Iar Isus stătea înaintea guvernatorului; şi guvernatorul L-a întrebat, spunând: „Tu eşti Împăratul iudeilor?“ Şi Isus i-a spus: „Tu zici“. 12 Şi, când era acuzat de preoţii de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic. 13 Atunci Pilat ·I-a spus: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?“ 14 Şi El nu i-a răspuns nici măcar un singur cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult. 15 Şi, la sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei. 16 Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numit Baraba. 17 Ei deci fiind adunaţi împreună, Pilat le-a spus: „Pe care vreţi să vi-l eliberez, pe Baraba, sau pe Isus, Cel numit Hristos?“ 18 pentru că ştia că din invidie Îl dăduseră în mâna lui. 19 Iar pe când stătea el pe scaun la judecată, soţia lui a trimis la el, spunând: „Să n-ai nimic a face cu Omul Acela drept, pentru că am suferit mult astăzi în vis pentru El“. 20 Dar preoţii de seamă şi bătrânii au convins mulţimile să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. 21 Şi guvernatorul, răspunzând, le-a spus: „Pe care din cei doi vreţi să vi-l eliberez?“ Şi ei au spus: „Pe Baraba!“ 22 Pilat ·le-a spus: „Ce să fac deci cu Isus, care Se numeşte Hristos?“ Ei toţi ·i-au spus: „Să fie răstignit!“ 23 Şi el a spus: „Dar ce rău a făcut?“ Iar ei şi mai tare strigau, spunând: „Să fie răstignit!“ 24 Şi Pilat, văzând că nimic nu foloseşte, ci se face mai mare tulburare, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a spus: „Sunt nevinovat de sângele acestui Drept. Vă priveşte!“ 25 Şi tot poporul, răspunzând, a spus: „Sângele Lui fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“ 26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce L-a biciuit, L-a dat ca să fie răstignit.
27 Atunci ostaşii guvernatorului, luând pe Isus cu ei în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată ceata; 28 şi, dezbrăcându-L de haina Lui, L-au îmbrăcat cu o mantie stacojie. 29 Şi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreaptă. Şi îngenuncheau înaintea Lui şi îşi băteau joc de El, spunând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“ 30 Şi, scuipându-L, luau trestia şi-L băteau peste cap. 31 Şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au dezbrăcat de mantie şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
32 Şi, pe când ieşeau, au găsit un om, un cirenean, cu numele Simon; pe el l-au obligat să meargă cu ei, ca să-I ducă crucea. 33 Şi, venind la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul Căpăţânii“, 34 I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere; şi, gustând, n-a vrut să bea. 35 Şi, după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui între ei, aruncând sorţi. 36 Şi, stând jos, Îl păzeau acolo. 37 Şi au pus deasupra capului Său acuzaţia Lui scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. 38 Atunci ·au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga. 39 Iar trecătorii Îl huleau, dând din cap 40 şi spunând: „Tu, Cel care dărâmi templul şi îl zideşti în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!“ 41 Şi la fel şi preoţii de seamă, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, spuneau: 42 „Pe alţii i-a mântuit, pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»“. 44 Şi tâlharii care fuseseră răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi insulte.
45 Iar de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 46 Şi, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ 47 Şi unii dintre cei care stăteau acolo, când au auzit, au spus: „Pe Ilie îl cheamă Acesta!“ 48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, după ce l-a umplut cu oţet şi l-a pus într-o trestie, Îi dădea să bea. 49 Dar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască!“ 50 Şi Isus, strigând din nou cu glas tare, Şi-a dat duhul. 51 Şi, iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au despicat; 52 şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră au înviat; 53 şi, ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. 54 Iar centurionul şi cei care-L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult, spunând: „Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“
55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I, 56 între care erau Maria din Magdala şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
57 Şi, când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. 58 Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat trupul. 59 Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in 60 şi l-a pus în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat. 61 Şi erau acolo Maria din Magdala şi cealaltă Marie, stând în faţa mormântului.
62 Şi, a doua zi, care este după Pregătire, preoţii de seamă şi fariseii s-au adunat la Pilat, 63 spunând: „Domnule, ne-am amintit că înşelătorul Acela, când era încă în viaţă, a spus: «După trei zile înviez». 64 Porunceşte deci ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui şi să-L fure şi să spună poporului: «A înviat dintre cei morţi!», şi înşelăciunea din urmă să fie mai rea decât cea dintâi“. 65 Şi Pilat le-a spus: „Aveţi o pază; mergeţi, asiguraţi-o cum ştiţi“. 66 Şi au mers şi au asigurat mormântul cu paza, după ce au pecetluit piatra.