1 Şi toată adunarea şi-a ridicat glasul şi a strigat; şi poporul a plâns în noaptea aceea. 2 Şi toţi fiii lui Israel au murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De am fi murit în ţara Egiptului! Sau de am fi murit în acest pustiu! 3 Şi pentru ce ne-a adus Domnul în ţara aceasta, ca să cădem prin sabie, ca soţiile noastre şi copilaşii noştri să fie de pradă? N-ar fi mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt?“ 4 Şi au zis unul către altul: „Să punem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt“. 5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea întregii mulţimi a adunării fiilor lui Israel.
6 Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră ţara, şi-au sfâşiat hainele. 7 Şi au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară foarte, foarte bună. 8 Dacă Domnul va avea plăcere de noi, ne va aduce în ţara aceasta şi ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. 9 Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul ţării, pentru că ei vor fi hrana noastră; ocrotirea lor s-a depărtat de la ei şi Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei“. 10 Şi toată adunarea a vorbit să-i ucidă cu pietre. Şi gloria Domnului s-a arătat în cortul întâlnirii tuturor fiilor lui Israel.
11 Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Şi până când nu vor crede ei în Mine, după toate semnele pe care le-am făcut între ei? 12 Îi voi lovi cu ciumă şi-i voi nimici, iar pe tine te voi face o naţiune mai mare şi mai tare decât ei“. 13 Şi Moise a zis Domnului: „Dar egiptenii vor auzi, pentru că prin puterea Ta ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor. 14 Şi vor spune locuitorilor acestei ţări, care au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut faţă către faţă şi că norul Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc. 15 Şi acum, dacă vei omorî pe poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile care au auzit de faima Ta vor vorbi, zicând: 16 «Pentru că Domnul n-a putut să aducă pe poporul acesta în ţara pe care le-o jurase, de aceea i-a omorât în pustiu». 17 Şi acum, Te rog, să fie înălţată puterea Domnului, după cum ai vorbit Tu, zicând: 18 «Domnul este încet la mânie şi bogat în îndurare, Cel care iartă nelegiuirea şi răzvrătirea şi care nu socoteşte nevinovat pe cel vinovat, care cercetează nelegiuirea părinţilor în copii până la a treia şi a patra generaţie». 19 Iartă, Te rog, nelegiuirea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale şi după cum ai iertat pe poporul acesta, din Egipt şi până acum“. 20 Şi Domnul a zis: „Am iertat, după cuvântul tău. 21 Dar cu adevărat viu sunt Eu, tot pământul se va umple de gloria Domnului. 22 Pentru că toţi bărbaţii aceia care au văzut gloria Mea şi semnele Mele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi care M-au ispitit de zece ori până acum şi n-au ascultat de glasul Meu 23 nu vor vedea nicidecum ţara pe care am jurat-o părinţilor lor! Nici unul dintre aceia care M-au dispreţuit n-o vor vedea. 24 Dar pe robul Meu Caleb, fiindcă a fost alt duh cu el şi M-a urmat pe deplin, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus; şi sămânţa lui o va stăpâni. 25 Şi amaleciţii şi canaaniţii locuiesc în vale. Mâine întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe calea spre Marea Roşie“.
26 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând: 27 „Până când să rabd Eu această adunare rea, care murmură împotriva Mea? Am auzit murmurele fiilor lui Israel cu care murmură împotriva Mea. 28 Spune-le: «Viu sunt Eu», zice Domnul, «că vă voi face cum aţi vorbit în auzul Meu! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Şi toţi aceia care au fost număraţi dintre voi, după numărul vostru întreg, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care aţi murmurat împotriva Mea, 30 nu veţi intra în ţara pentru care Mi-am ridicat mâna că vă voi face să locuiţi în ea, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi de Iosua, fiul lui Nun. 31 Dar pe pruncii voştri, despre care aţi zis că vor fi pradă, îi voi face să intre; şi ei vor cunoaşte ţara pe care aţi dispreţuit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu. 33 Şi fiii voştri vor fi rătăcitori în pustiu patruzeci de ani şi vor purta povara curviilor voastre, până când trupurile voastre moarte se vor pierde în pustiu. 34 După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, patruzeci de zile, pentru fiecare zi câte un an, vă veţi purta nelegiuirile, patruzeci de ani, şi veţi cunoaşte înstrăinarea Mea de voi. 35 Eu, Domnul, am vorbit; voi face aceasta la toată adunarea aceasta rea, care s-a strâns împreună împotriva Mea! Se vor pierde în pustiul acesta şi vor muri în el»“.
36 Şi bărbaţii pe care-i trimisese Moise să cerceteze ţara şi care s-au întors şi au făcut pe toată adunarea să murmure împotriva lui, aducând un raport rău despre ţară: 37 bărbaţii aceia care au adus un raport rău despre ţară au murit de plagă înaintea Domnului. 38 Dar Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas vii dintre bărbaţii care merseseră să cerceteze ţara.
39 Şi Moise a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel; şi poporul s-a jelit foarte mult. 40 Şi s-au sculat de dimineaţă şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne, şi ne vom sui la locul pe care l-a promis Domnul, pentru că am păcătuit“. 41 Şi Moise a zis: „Pentru ce călcaţi iarăşi porunca Domnului? Aceasta nu vă va reuşi. 42 Nu vă suiţi, pentru că Domnul nu este în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi dinaintea vrăjmaşilor voştri. 43 Pentru că amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea prin sabie; pentru că odată ce v-aţi abătut de la a-L urma pe Domnul, Domnul nu va fi cu voi“. 44 Şi ei s-au semeţit să se suie pe vârful muntelui, dar chivotul legământului Domnului şi Moise nu s-au mişcat din mijlocul taberei. 45 Şi amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela au coborât şi i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.