1 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara locuinţelor voastre, pe care v-o dau, 3 şi veţi aduce o jertfă prin foc pentru Domnul, o ardere-de-tot sau o jertfă pentru împlinirea unei promisiuni sau un dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre hotărâte, ca să aduceţi mireasma plăcută Domnului din cireadă sau din turmă, 4 atunci cel care aduce Domnului darul său să aducă dar de mâncare o zecime de floare a făinii frământată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn. 5 Şi să aduci a patra parte dintr-un hin de vin ca dar de băutură cu arderea-de-tot, sau cu jertfa, pentru un miel. 6 Şi pentru un berbec să aduci ca dar de mâncare două zecimi de floare a făinii frământată cu untdelemn 7 şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn şi să aduci a treia parte dintr-un hin de vin ca dar de băutură, de mireasmă plăcută Domnului. 8 Şi, dacă vei aduce un viţel ca ardere-de-tot sau ca jertfă pentru împlinirea unei promisiuni, sau ca jertfă de pace pentru Domnul, 9 să se aducă împreună cu viţelul, ca dar de mâncare, trei zecimi de floare a făinii frământată cu o jumătate de hin de untdelemn. 10 Şi să aduci o jumătate de hin de vin ca dar de băutură, ca jertfă prin foc, de mireasmă plăcută Domnului. 11 Aşa să se facă pentru un bou, sau un berbec, sau un miel, sau un ied, 12 după numărul de animale pe care le veţi jertfi; aşa să faceţi cu fiecare după numărul lor. 13 Toţi băştinaşii să facă aceste lucruri aşa, când vor aduce o jertfă prin foc, de mireasmă plăcută Domnului. 14 Şi dacă va locui temporar printre voi vreun străin sau oricine va fi printre voi în generaţiile voastre şi va aduce o jertfă prin foc de mireasmă plăcută Domnului, cum faceţi voi, aşa să facă. 15 Pentru adunare să fie o singură rânduială pentru voi şi pentru străinul care locuieşte temporar printre voi, o rânduială pentru totdeauna în generaţiile voastre: cum sunteţi voi, aşa să fie şi străinul înaintea Domnului. 16 O singură lege şi o singură rânduială va fi pentru voi şi pentru străinul care locuieşte temporar printre voi»“.
17 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 18 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara în care vă voi duce, 19 atunci va fi aşa: când veţi mânca din pâinea ţării, veţi aduce un dar ridicat Domnului. 20 Să aduceţi o turtă din pârga plămădelii voastre ca dar ridicat; ca darul din arie, aşa să-l ridicaţi. 21 Să daţi un dar ridicat Domnului din pârga plămădelii voastre în generaţiile voastre.
22 Şi, dacă veţi păcătui din greşeală şi nu veţi împlini toate aceste porunci pe care le-a spus Domnul lui Moise, 23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care a dat poruncă Domnul şi de atunci înainte în generaţiile voastre, 24 atunci va fi aşa: dacă s-a făcut din greşeală, ascuns de ochii adunării, toată adunarea să aducă un viţel tânăr din cireadă ca ardere-de-tot, ca mireasmă plăcută Domnului, şi darul său de mâncare şi darul său de băutură, după rânduială, şi un ţap dintre capre, ca jertfă pentru păcat. 25 Şi preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea fiilor lui Israel şi li se va ierta; pentru că a fost o greşeală şi ei şi-au adus darul înaintea Domnului, o jertfă prin foc pentru Domnul şi jertfa lor pentru păcat, pentru greşeala lor. 26 Şi se va ierta întregii adunări a fiilor lui Israel şi străinului care va locui temporar printre ei, pentru că, în ce priveşte pe tot poporul, s-a făcut din greşeală.
27 Şi, dacă un suflet va păcătui din greşeală, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28 Şi preotul să facă ispăşire pentru sufletul care a făcut din greşeală, când a păcătuit din greşeală înaintea Domnului, ca să facă ispăşire pentru el; şi i se va ierta. 29 Să fie o singură lege pentru voi, atât pentru băştinaşul dintre fiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte temporar printre ei, cu privire la cel care face ceva din greşeală. 30 Dar sufletul care va face un lucru cu mână înălţată, fie băştinaş, fie străin, huleşte pe Domnul: şi sufletul acela să fie nimicit din poporul său. 31 Pentru că a dispreţuit cuvântul Domnului şi a călcat porunca Lui, sufletul acela să fie nimicit cu desăvârşire: nelegiuirea lui va fi asupra lui“.
32 Şi, când fiii lui Israel erau în pustiu, au găsit pe un om strângând lemne în ziua sabatului. 33 Şi cei care l-au găsit strângând lemne l-au adus la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea. 34 Şi l-au pus sub pază, pentru că nu se spusese ce să-i facă. 35 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acesta să fie omorât negreşit: toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără“. 36 Şi toată adunarea l-a dus afară din tabără şi l-au ucis cu pietre; şi a murit, după cum poruncise Domnul lui Moise.
37 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 38 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi porunceşte-le să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor, în generaţiile lor, şi peste ciucurele fiecărui colţ să pună un şnur albastru. 39 Şi să vă fie un ciucure, ca să vă uitaţi la el şi să vă amintiţi de toate poruncile Domnului şi să le faceţi; şi să nu căutaţi după inima voastră şi după ochii voştri, după care curviţi; 40 astfel să vă amintiţi şi să faceţi toate poruncile Mele şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. 41 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru“.