1 Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!
2 Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteşte nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!
3 ✡ Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.
4 Pentru că zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi s-a schimbat vigoarea în seceta verii. Oprire.
5 ✡ Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea; am spus: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele“. Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Oprire.
6 De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la timpul când poţi fi găsit. Cu siguranţă, în potop de ape mari, acestea nu-l vor ajunge.
7 Tu eşti adăpostul meu; Tu mă păzeşti de necaz, Tu mă înconjori cu cântări de mântuire. Oprire.
8 ✡ „Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta“.
9 Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr, care n-au pricepere, a căror podoabă sunt frâul şi zăbala pentru a-i struni când nu vor să se apropie de tine.
10 ✡ Multe întristări sunt pentru cel rău, dar cel care se încrede în Domnul va fi înconjurat de bunătate.
11 ✡ Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, voi, cei drepţi! şi strigaţi de bucurie, voi, toţi cei drepţi cu inima!