1 Glasul meu se îndreaptă către Dumnezeu şi voi striga; glasul meu se îndreaptă către Dumnezeu şi El mă va asculta.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Domnul; mâna mea era întinsă în timpul nopţii şi nu a obosit; sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Îmi aminteam de Dumnezeu şi gemeam; mă plângeam şi duhul îmi era copleşit. Oprire.
4 ✡ Tu îmi ţii pleoapele deschise; sunt tulburat şi nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele de altădată, la anii de demult.
6 Îmi amintesc noaptea de cântarea mea; cuget în inima mea şi duhul meu caută stăruitor.
7 Va respinge Domnul pentru totdeauna? Şi nu-Şi va mai arăta El bunăvoinţa?
8 A încetat bunătatea Lui pentru totdeauna? S-a sfârşit Cuvântul din generaţie în generaţie?
9 A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau Şi-a închis îndurările în mânie? Oprire.
10 Şi am zis: „Aceasta este slăbiciunea mea“. De anii dreptei Celui Preaînalt
11 îmi voi aminti, de faptele Domnului; pentru că îmi voi aminti de minunile Tale de altădată
12 şi voi gândi la toată lucrarea Ta şi voi cugeta la faptele Tale.
13 ✡ Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaş. Cine este un dumnezeu măreţ ca Dumnezeu?
14 Tu eşti Dumnezeul care face minuni; Tu ai făcut cunoscută puterea Ta printre popoare.
15 Ai răscumpărat cu braţul pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. Oprire.
16 Apele Te-au văzut, Dumnezeule, apele Te-au văzut, au tremurat, şi adâncurile s-au zguduit.
17 Norii au turnat ape; cerurile au făcut să răsune un glas şi săgeţile Tale s-au răspândit.
18 Glasul tunetului Tău era în vârtej, fulgerele au luminat lumea; pământul s-a cutremurat şi s-a zguduit.
19 Calea Ta era în mare şi cărările Tale în apele mari; şi urmele Tale nu s-au cunoscut.
20 Ai condus pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.