1 Ascultă, poporul meu, legea mea; pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele.
2 Îmi voi deschide gura în parabolă, voi vesti lucruri ascunse de demult,
3 pe care le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care ni le-au istorisit părinţii noştri.
4 Nu le vom ascunde de fiii lor, vom istorisi generaţiei care va veni laudele Domnului şi puterea Lui şi lucrările Lui minunate pe care le-a făcut.
5 ✡ Pentru că El a aşezat o mărturie în Iacov şi a pus o lege în Israel, pe care a poruncit părinţilor noştri să le aducă la cunoştinţă fiilor lor,
6 pentru ca generaţia care va veni, fiii care se vor naşte, să le cunoască, să se ridice şi să le istorisească fiilor lor;
7 şi să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi să nu uite faptele lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui;
8 şi să nu fie ca părinţii lor, o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită, o generaţie care nu şi-a întărit inima şi al cărei duh nu a fost credincios faţă de Dumnezeu.
9 ✡ Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgând cu arcul, au dat înapoi în ziua luptei.
10 N-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi au refuzat să umble în legea Lui;
11 şi au uitat faptele Sale şi lucrările Sale minunate pe care li le arătase.
12 ✡ Sub privirile părinţilor lor a făcut minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoanului.
13 A despicat marea şi i-a făcut să treacă; şi a făcut apele să stea ca o grămadă;
14 şi i-a condus ziua cu un nor şi toată noaptea cu o lumină de foc.
15 A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din adâncuri, din belşug;
16 şi a făcut să ţâşnească izvoare din stâncă şi a făcut să curgă ape ca râuri.
17 ✡ Totuşi, ei au continuat să păcătuiască împotriva Lui, să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18 Şi L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după pofta lor;
19 şi au vorbit împotriva lui Dumnezeu; au spus: „Ar putea Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?“
20 Iată, El a lovit stânca şi au ţâşnit ape şi s-au revărsat râuri. „Ar putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne pentru poporul Său?“
21 ✡ De aceea, Domnul a auzit şi S-a mâniat şi focul s-a aprins împotriva lui Iacov şi mânia, de asemenea, s-a ridicat împotriva lui Israel,
22 pentru că n-au crezut în Dumnezeu şi nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi, El a poruncit norilor de sus şi a deschis uşile cerurilor;
24 şi a plouat peste ei mană, ca să mănânce, şi le-a dat grâul cerurilor:
25 omul a mâncat pâinea celor puternici; le-a trimis hrană din belşug.
26 ✡ El a făcut să sufle în ceruri vântul de răsărit şi, prin puterea Sa, a adus vântul de sud;
27 şi a plouat carne peste ei ca pulberea, şi păsări înaripate ca nisipul mării;
28 şi le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuinţelor lor.
29 Ei au mâncat şi s-au săturat bine: El le-a dat ceea ce pofteau.
30 Nu se abătuseră încă de la pofta lor, mâncarea lor era încă în gura lor,
31 când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lor şi i-a ucis pe cei mai tari ai lor şi i-a doborât pe cei aleşi ai lui Israel.
32 ✡ Cu toate acestea, ei tot au păcătuit şi n-au crezut în lucrările Lui minunate.
33 Şi El le-a curmat zilele în deşertăciune şi anii lor în spaimă.
34 Când îi ucidea, atunci se interesau de El şi se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu de dimineaţă;
35 şi îşi aminteau iar că Dumnezeu este stânca lor, iar Dumnezeul cel Preaînalt, Răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gura lor şi Îl minţeau cu limba lor;
37 şi inima lor nu era tare pentru El şi n-au fost credincioşi legământului Său.
38 Dar El a fost îndurător, a iertat nelegiuirea şi nu a nimicit; ci, de multe ori, Şi-a abătut mânia şi nu Şi-a trezit toată furia.
39 Şi Şi-a amintit că erau carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40 ✡ De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în pustiu şi L-au îndurerat în pustietate!
41 Şi s-au întors din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu şi L-au întristat pe Sfântul lui Israel!
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui, de ziua când i-a răscumpărat de la asupritor,
43 când a pus semnele Sale în Egipt şi minunile Sale în câmpia Ţoanului
44 şi le-a prefăcut în sânge râurile şi şuvoaiele lor de apă, încât n-au putut să bea;
45 a trimis împotriva lor muşte care i-au mâncat şi broaşte care i-au nimicit;
46 şi a dat roadele lor omizii, şi munca lor lăcustei;
47 le-a distrus viile cu grindină, iar smochinii lor, cu lapoviţă;
48 şi a dat vitele lor grindinei, şi turmele lor fulgerelor.
49 A aruncat asupra lor mânia Sa aprinsă, furia şi indignarea şi necazul – o ceată de îngeri ai nenorocirii.
50 A deschis o cale mâniei Sale, nu le-a cruţat sufletul de moarte, ci a dat viaţa lor pradă ciumei;
51 şi i-a lovit pe toţi întâii-născuţi în Egipt, cele dintâi roade ale puterii în corturile lui Ham.
52 Şi a făcut pe poporul Său să plece, ca pe nişte oi, şi i-a condus ca pe o turmă în pustiu;
53 şi i-a condus în siguranţă, încât să nu le fie frică, şi marea i-a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54 Şi i-a adus în hotarul Lui cel sfânt, acest munte pe care dreapta Sa l-a câştigat.
55 Şi a alungat dinaintea lor naţiuni şi le-a împărţit cu sfoara o moştenire şi a făcut ca seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 ✡ Dar ei L-au ispitit şi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu cel Preaînalt şi n-au păzit mărturiile Sale;
57 ci au dat înapoi şi au lucrat cu necredincioşie, ca părinţii lor; s-au abătut ca un arc înşelător.
58 Şi L-au mâniat cu înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu chipurile lor cioplite.
59 Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat şi S-a dezgustat foarte mult de Israel.
60 Şi a părăsit locaşul din Şilo, cortul pe care-l ridicase între oameni;
61 şi a dat puterea Sa în captivitate, şi frumuseţea Sa în mâna asupritorului.
62 Şi a dat sabiei pe poporul Său şi S-a mâniat foarte mult pe moştenirea Sa:
63 focul i-a mistuit pe tinerii Săi şi fecioarele Sale n-au fost sărbătorite cu cântări de nuntă;
64 preoţii Săi au căzut prin sabie şi văduvele lor n-au plâns.
65 ✡ Atunci Domnul S-a trezit ca din somn, ca un viteaz care strigă însufleţit de vin,
66 şi i-a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi şi i-a rânduit spre ruşine pentru totdeauna.
67 Şi a respins cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim,
68 ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sion, pe care l-a iubit.
69 Şi a zidit sfântul Său locaş ca locurile preaînalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 Şi l-a ales pe David, slujitorul Său, şi l-a luat de la staulele oilor;
71 l-a adus din urma oilor care alăptau, ca să păstorească pe Iacov, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Şi el i-a păstorit după integritatea inimii lui şi i-a condus cu iscusinţa mâinilor lui.