1 Dumnezeule, naţiunile au năvălit în moştenirea Ta, au profanat templul Tău cel sfânt, au transformat Ierusalimul în dărâmături.
2 Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor Tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerurilor, carnea sfinţilor Tăi fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului şi n-a fost nimeni ca să-i înmormânteze.
4 Am ajuns de ocară pentru vecinii noştri, de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.
5 ✡ Până când, Doamne? Te vei mânia pentru totdeauna? Va arde gelozia Ta ca focul?
6 Varsă-Ţi mânia peste naţiunile care nu Te-au cunoscut şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău;
7 pentru că au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.
8 Nu-Ţi aminti împotriva noastră de nelegiuirile strămoşilor; să ne întâmpine degrabă îndurările Tale, pentru că suntem foarte înjosiţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Şi scapă-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău.
10 Pentru ce să zică naţiunile: „Unde este Dumnezeul lor?“ Să fie cunoscută printre naţiuni, înaintea ochilor noştri, răzbunarea sângelui vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Să ajungă înaintea Ta geamătul celui încătuşat! După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii morţii;
12 şi întoarce vecinilor noştri de şapte ori în sânul lor ocara cu care Te-au insultat pe Tine, Doamne!
13 Şi noi, poporul Tău şi turma păşunii Tale, Îţi vom mulţumi pentru totdeauna; din generaţie în generaţie vom vesti lauda Ta.