1 Şi Satan s-a ridicat împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să numere pe Israel. 2 Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă şi număraţi pe Israel de la Beer-Şeba până la Dan; şi aduceţi-mi numărul lor, ca să-l cunosc“. 3 Şi Ioab a zis: „Domnul să adauge la poporul Său oricât de mulţi, de o sută de ori pe cât este! Domnul meu, împărate, nu sunt ei toţi slujitorii domnului meu? Pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să fie o vină asupra lui Israel?“ 4 Dar cuvântul împăratului a biruit contra lui Ioab. Şi Ioab a plecat şi a mers prin tot Israelul şi a venit la Ierusalim. 5 Şi Ioab a dat lui David numărul poporului numărat. Şi toţi din Israel erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi care scoteau sabia; şi din Iuda, patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi care scoteau sabia. 6 Dar pe Levi şi pe Beniamin nu-i numărase între ei, căci cuvântul împăratului îi era urât lui Ioab.
7 Şi acest lucru a fost rău în ochii lui Dumnezeu şi a lovit pe Israel. 8 Şi David a zis lui Dumnezeu: „Am păcătuit mult că am făcut lucrul acesta. Şi acum, Te rog, fă să treacă păcatul robului Tău, pentru că am lucrat foarte nebuneşte“. 9 Şi Domnul a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, 10 zicând: „Du-te şi vorbeşte lui David, zicând: Aşa zice Domnul: Trei lucruri îţi pun înainte: alege unul din ele şi ţi-l voi face“. 11 Şi Gad a venit la David şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: «Alege-ţi: 12 sau trei ani de foamete, sau trei luni să fii nimicit dinaintea potrivnicilor tăi şi să te ajungă sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară şi îngerul Domnului să nimicească în toate hotarele lui Israel!» Şi acum vezi ce cuvânt să duc Aceluia care m-a trimis“. 13 Şi David a zis lui Gad: „Sunt în mare strâmtorare: să cad, te rog, în mâna Domnului, pentru că îndurările Lui sunt foarte mari; dar să nu cad în mâna omului!“
14 Şi Domnul a trimis ciumă peste Israel şi au căzut şaptezeci de mii de bărbaţi din Israel.
15 Şi Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească. Şi, pe când nimicea el, Domnul a văzut şi I-a părut rău de nenorocirea aceasta şi a zis îngerului care nimicea: „Destul! Trage-ţi acum mâna!“. Şi îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan iebusitul.
16 Şi David şi-a ridicat ochii şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi ceruri şi sabia scoasă în mâna sa, întinsă asupra Ierusalimului. Şi David şi bătrânii au căzut cu feţele la pământ, înveliţi cu sac. 17 Şi David a zis lui Dumnezeu: „Nu eu am poruncit să se numere poporul? Eu sunt acela care am păcătuit şi am făcut rău, dar aceste oi ce au făcut? Te rog, să fie mâna Ta, Doamne Dumnezeul meu, peste mine şi peste casa tatălui meu, dar nu peste poporul Tău, ca să fie loviţi!“
18 Şi îngerul Domnului a zis lui Gad să spună lui David, ca David să se suie şi să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan iebusitul. 19 Şi David s-a suit la cuvântul lui Gad, pe care-l spusese în Numele Domnului.
20 Şi Ornan s-a întors şi a văzut pe înger; şi cei patru fii ai săi care erau cu el s-au ascuns. Şi Ornan treiera grâu.
21 Şi David a venit la Ornan; şi Ornan s-a uitat şi l-a văzut pe David şi a ieşit din arie şi s-a plecat înaintea lui David cu faţa la pământ. 22 Şi David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei, ca să zidesc în el un altar Domnului. Dă-mi-l la preţul întreg, pentru ca să fie oprită ciuma de peste popor“.
23 Şi Ornan a zis lui David: „Ia-ţi-l, şi să facă domnul meu, împăratul, ce este bine în ochii săi. Iată, dau boii pentru arderea-de-tot şi uneltele de treierat în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare; pe toate le dau“. 24 Şi împăratul David a zis lui Ornan: „Nu, ci îl voi cumpăra negreşit la preţul întreg, pentru că nu voi lua ce este al tău pentru Domnul, ca să aduc o ardere-de-tot care să nu mă coste“. 25 Şi David i-a dat lui Ornan, pentru loc, aur în greutate de şase sute de sicli. 26 Şi David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace şi a chemat pe Domnul; şi El i-a răspuns prin foc din ceruri pe altarul arderiide-tot. 27 Şi Domnul a vorbit îngerului şi şi-a pus sabia din nou în teacă.
28 În timpul acela, când a văzut David că Domnul îi răspunsese în aria lui Ornan iebusitul, a jertfit acolo. 29 Şi cortul Domnului, pe care-l făcuse Moise în pustiu, şi altarul arderii-de-tot erau pe timpul acela pe înălţime, la Gabaon. 30 Dar David n-a putut să meargă înaintea lui, ca să întrebe pe Dumnezeu, pentru că era îngrozit de sabia îngerului Domnului.