1 Orice suflet să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; şi cele care există sunt rânduite de Dumnezeu. 2 De aceea, cine se opune autorităţii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu; şi cei care se împotrivesc îşi vor primi judecata. 3 Deoarece stăpânitorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Doreşti deci să nu te temi de autoritate? Practică binele şi vei avea laudă de la ea; 4 pentru că aceasta este un slujitor al lui Dumnezeu pentru tine spre bine. Dar, dacă practici răul, teme-te, pentru că nu degeaba poartă sabia; pentru că este un slujitor al lui Dumnezeu, un răzbunător spre mânie, celui care face răul. 5 De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai din cauza mâniei, ci şi datorită conştiinţei. 6 Deoarece pentru aceasta plătiţi şi taxe; pentru că ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ocupându-se neîncetat tocmai cu aceasta. 7 Daţi tuturor ce le datoraţi: cui îi datoraţi taxă, taxă; cui vamă, vamă; cui teamă, teamă; cui onoare, onoare.
8 Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii; pentru că, cine iubeşte pe altul a împlinit legea. 9 Pentru că: „Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti“ şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. 10 Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea este deci împlinirea legii.
11 Şi aceasta, cunoscând timpul, că este deja ceasul ca noi să ne trezim din somn, pentru că acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12 Noaptea este mult înaintată şi ziua este aproape; să lepădăm deci faptele întunericului şi să îmbrăcăm armura luminii. 13 Să umblăm cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii, nu în desfrâu şi în destrăbălare, nu în ceartă şi în invidie. 14 Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de carne, ca să-i treziţi poftele.