1 Iar pe cel slab în credinţă primiţi-l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice. 2 Unul este convins că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă verdeţuri. 3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu, care judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Şi va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea. 5 Unul consideră o zi mai presus decât alta; altul consideră fiecare zi la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui. 6 Cine ţine o zi, pentru Domnul o ţine. Şi cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi Îi mulţumeşte lui Dumnezeu. 7 Pentru că nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul nu moare pentru sine. 8 Pentru că, şi dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim: deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, noi suntem ai Domnului. 9 Pentru că Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste morţi şi peste vii. 10 Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris: „«Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu»“. 12 Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. 13 Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii; ci mai bine judecaţi aceasta, să nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela care socoteşte ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat. 15 Pentru că, dacă din cauza mâncării, fratele tău se întristează, nu mai umbli potrivit dragostei. Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Deci binele vostru să nu fie vorbit de rău. 17 Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Pentru că cine slujeşte ca rob lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi aprobat de oameni.
19 Astfel deci, să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul. 20 Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din cauza mâncării. Toate lucrurile, în adevăr, sunt curate. Dar este rău pentru omul care mănâncă poticnindu-se. 21 Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticneşte, sau în care el este slab. 22 Ai tu credinţă? Să ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cine nu se judecă pe sine însuşi în ceea ce aprobă. 23 Dar cine se îndoieşte, dacă mănâncă, este condamnat, pentru că nu este din credinţă. Iar orice nu este din credinţă este păcat.