1 Şi a fost aşa: după aceasta Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni care să alerge înaintea lui. 2 Şi Absalom s-a ridicat şi a stat lângă drumul porţii. Şi a fost aşa: dacă avea cineva vreo neînţelegere şi mergea la judecată la împărat, atunci Absalom îl chema şi-i zicea: „Din ce cetate eşti?“ Şi el zicea: „Robul tău este din una din seminţiile lui Israel“. 3 Şi Absalom îi zicea: „Iată, interesele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni din partea împăratului care să te asculte“. 4 Absalom mai zicea: „Dacă m-ar pune pe mine judecător în ţară, orice om care ar avea vreo neînţelegere sau judecată ar putea să vină la mine şi i-aş face dreptate“. 5 Şi a fost aşa: dacă se apropia cineva să-i facă plecăciune, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi-l săruta. 6 Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea pentru judecată la împărat; şi Absalom fura inimile bărbaţilor lui Israel.
7 Şi a fost că, după patru ani, Absalom a zis împăratului: „Te rog, lasă-mă să merg şi să-mi împlinesc la Hebron promisiunea pe care am făcut-o Domnului. 8 Pentru că robul tău a făcut o promisiune pe când locuiam la Gheşur, în Aram, zicând: «Dacă Domnul mă va întoarce în adevăr la Ierusalim, voi sluji Domnului»“. 9 Şi împăratul i-a zis: „Mergi în pace!“ Şi s-a ridicat şi a mers la Hebron. 10 Şi Absalom a trimis iscoade în toate seminţiile lui Israel, zicând: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: «Absalom este împărat la Hebron»“. 11 Şi cu Absalom au mers două sute de oameni din Ierusalim, care au fost chemaţi. Şi mergeau în prostia lor şi nu ştiau nimic. 12 Şi Absalom a trimis după Ahitofel ghilonitul, sfătuitorul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, pe când aducea jertfe. Şi uneltirea era puternică, pentru că poporul se înmulţea mereu lângă Absalom.
13 Şi a venit un sol la David, zicând: „Inimile bărbaţilor lui Israel sunt după Absalom“. 14 Şi David a zis tuturor slujitorilor săi, care erau cu el în Ierusalim: „Ridicaţi-vă şi să fugim, pentru că altfel nici unul dintre noi nu va scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă să plecăm, ca să nu se grăbească el şi să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea cu ascuţişul sabiei“. 15 Şi slujitorii împăratului au zis împăratului: „După tot ce va alege domnul nostru, împăratul, iată, robii tăi sunt gata!“ 16 Şi împăratul a ieşit, şi toată casa lui în urma sa. Şi împăratul a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei. 17 Şi împăratul a ieşit, şi tot poporul în urma sa; şi a stat la Bet-Merhac. 18 Şi toţi slujitorii lui au trecut împreună cu el. Şi toţi cheretiţii şi toţi peletiţii şi toţi ghitiţii, şase sute de oameni care au venit după el din Gat, au trecut înaintea împăratului.
19 Atunci împăratul a zis lui Itai ghititul: „De ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu împăratul, pentru că eşti străin şi ai fost luat din locul tău. 20 Ieri ai venit şi astăzi să te las să mergi cu noi în sus şi în jos? Şi eu merg unde voi putea. Întoarce-te şi ia înapoi pe fraţii tăi; îndurarea şi adevărul să fie cu tine“. 21 Şi Itai a răspuns împăratului şi a zis: „Viu este Domnul şi viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viaţă, acolo va fi şi robul tău“. 22 Şi David a zis lui Itai: „Mergi şi treci!“ Şi Itai ghititul a trecut cu toţi oamenii lui şi cu toţi copiii care erau cu el.
23 Şi toată ţara plângea cu glas tare şi tot poporul trecea; şi împăratul a trecut pârâul Chedron şi tot poporul a trecut înainte pe drumul pustiului. 24 Şi, iată, şi Ţadoc şi toţi leviţii erau cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au pus jos chivotul lui Dumnezeu. Şi Abiatar s-a suit, până când tot poporul a terminat de ieşit din cetate.
25 Şi împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate! Dacă voi căpăta favoare înaintea Domnului, El mă va aduce înapoi şi mi-l va arăta şi pe el şi locuinţa Sa. 26 Şi dacă va zice: «Nu-Mi place de tine!», iată-mă, să-mi facă ce este bine în ochii Lui“. 27 Şi împăratul a zis lui Ţadoc, preotul: „Tu eşti văzătorul: întoarce-te în pace în cetate, şi cu voi Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri. 28 Vedeţi, eu voi zăbovi în câmpiile pustiului, până va veni un cuvânt de la voi, ca să-mi aducă ştiri“. 29 Şi Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim şi au rămas acolo.
30 Şi David a urcat suişul Măslinilor; şi plângea pe când urca şi avea capul acoperit şi mergea desculţ; şi tot poporul care era cu el urca fiecare cu capul acoperit, plângând pe când urcau.
31 Şi l-au informat pe David, spunând: „Ahitofel este între uneltitori, cu Absalom“. Şi David a zis: „Doamne, Te rog, zădărniceşte sfatul lui Ahitofel“. 32 Şi a fost aşa: când a ajuns David în vârf, unde s-a închinat lui Dumnezeu, iată, i-a ieşit înainte Huşai architul, cu haina sfâşiată şi cu ţărână pe cap. 33 Şi David i-a zis: „Dacă vei trece mai departe cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dar dacă te vei întoarce în cetate şi îi vei zice lui Absalom: «Voi fi slujitorul tău, împărate; aşa cum am fost slujitorul tatălui tău în trecut, aşa voi fi slujitorul tău acum!», atunci vei împiedica sfatul lui Ahitofel. 35 Şi nu sunt cu tine acolo Ţadoc şi Abiatar, preoţii? Şi va fi aşa: orice vei auzi din casa împăratului, să spui preoţilor Ţadoc şi Abiatar. 36 Iată, sunt acolo cu ei cei doi fii ai lor, Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar. Şi să-mi trimiteţi prin ei orice cuvânt pe care-l veţi auzi“. 37 Şi Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate şi Absalom a intrat în Ierusalim.