1 Şi David trecuse puţin dincolo de vârf şi, iată, l-a întâmpinat Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, cu o pereche de măgari încărcaţi, şi pe ei două sute de pâini şi o sută de turte de stafide şi o sută de turte de fructe de vară şi un burduf cu vin. 2 Şi împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?“ Şi Ţiba a zis: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, şi pâinile şi fructele de vară pentru mâncarea tinerilor, şi vinul pentru cei obosiţi în pustiu, ca să-l bea“. 3 Şi împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?“ Şi Ţiba a zis împăratului: „Iată, el a rămas în Ierusalim, pentru că a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăţia tatălui meu»“. 4 Şi împăratul a zis lui Ţiba: „Iată, tot ce a fost al lui Mefiboşet este al tău!“ Şi Ţiba a zis: „Mă închin, să capăt favoare înaintea domnului meu, împăratul!“
5 Şi împăratul David a venit la Bahurim şi, iată, de acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera. El a ieşit blestemând; 6 şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David; şi tot poporul şi toţi vitejii erau la dreapta lui şi la stânga lui. 7 Şi Şimei zicea aşa, blestemând: „Pleacă, pleacă, om al sângelui şi om al lui Belial! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai împărăţit, şi Domnul a dat împărăţia în mâna lui Absalom, fiul tău. Şi, iată, acum eşti în însăţi nenorocirea ta, pentru că eşti om al sângelui“.
9 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce să blesteme acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Te rog, lasă-mă să trec şi să-i iau capul“. 10 Şi împăratul a zis: „Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Da, să blesteme, pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă pe David!» Şi cine va zice: «De ce faci aşa?»“ 11 Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieşit din trupul meu, caută să-mi ia viaţa: cu atât mai mult acest beniamit! Lăsaţi-l să blesteme! pentru că Domnul i-a poruncit. 12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi Domnul îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul meu de astăzi“. 13 Şi David mergea pe drum cu oamenii săi; şi Şimei mergea pe coasta dealului, în dreptul lui, şi blestema în timp ce mergea şi arunca pietre după el şi vântura praf. 14 Şi împăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns obosiţi şi s-au răcorit acolo.
15 Şi Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, au venit la Ierusalim, şi Ahitofel împreună cu el. 16 Şi a fost aşa: când Huşai architul, prietenul lui David, a venit la Absalom, Huşai a zis lui Absalom: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“ 17 Şi Absalom a zis lui Huşai: „Aceasta este bunătatea ta faţă de prietenul tău? De ce n-ai mers cu prietenul tău?“ 18 Şi Huşai a zis lui Absalom: „Nu! Ci voi fi al aceluia pe care l-a ales Domnul, şi acest popor, şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el voi rămâne. 19 Şi apoi, cui voi sluji? Nu înaintea fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău, aşa voi fi înaintea ta“.
20 Şi Absalom i-a zis lui Ahitofel: „Daţi un sfat, pentru ce vom face!“ 21 Şi Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele tatălui tău, pe care el le-a lăsat pentru paza casei, şi tot Israelul va auzi că te-ai făcut urât de tatăl tău; atunci mâinile tuturor celor care sunt cu tine se vor întări“. 22 Şi au întins un cort lui Absalom pe acoperişul casei şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său în ochii întregului Israel. 23 Şi sfatul pe care-l dădea Ahitofel în acele zile era ca şi cum ar fi întrebat cineva cuvântul lui Dumnezeu; aşa era orice sfat al lui Ahitofel, atât pentru David, cât şi pentru Absalom.