1 Pentr-aceaia să ne teamem să nu cumva, lăsînd făgăduinţa, a nu putea întra în răpaosul Lui, păindu-să cuiva din voi a fi smintit.
2 Că noao încă-i propoveduit ca şi lor, iară lor nu le-au folosit cuvîntul auzit, că n-au fost mestecat lor cu credinţă, carii auzise.
3 Iară noi vom întra întru răpaos, carii am crezut „Cum M-am giurat întru mînia Mea, să vor întra în răpaosul Mieu”, săva cu faptele din temeiatul lumiei făcute.
4 Că aşia au zis într-un loc despre a şaptea zi „Şi Să odihni Dumnezău, a şaptea zi de toate faptele Lui”.
5 Şi aicea încă „Iară să vor întra întru răpaosul Mieu”.
6 Pentr-aceaia că li-e a întra unii într-acel răpaos şi celora ce le-au propoveduit întîiu n-au întrat, pentru necredinţa lor.
7 Iară le rîndui o zi, ce să zice astăzi la David, zicînd după atîta vreame (cumu-i zis) „Astăzi să veţi auzi glasul Lui, nu întărireţi inimile voastre”.
8 Că de i-au vrut pune ei Iisus în răpaos, nececum după aceasta n-ară fi grăit despre altă zi.
9 Pentr-aceaia au rămas oarece sîmbătă oamenilor lui Dumnezău.
10 Că cine au întrat în răpaosul Lui acela încă s-au odihnit de faptele lui, ca şi Dumnezău de ale sale.
11 Să ne nevoim pentr-aceaia a întra într-acel răpaos, cum să nu cază cineva în aceaia pildă a necredinţei.
12 Că cuvîntul lui Dumnezău îi viu, vîrtos şi străbătătoriu, ca spata cu doao ascuţite, şi străbate pînă în părţile inimiei şi a sufletului, închieturilor şi mădularilor, şi giudecă cugetele şi porniturile inimiei.
13 Şi nu-i nece o faptă carea să nu fie înaintea Lui, aiave, ce încă toate-s goale şi descoperite înaintea ochilor Lui, cu carele ni-e cuvîntul.
14 Avînd derept aceaia preot mare, carele au străbătut prin ceriure, Iisus, Fiul lui Dumnezău, să ţinem această ispovedanie.
15 Că n-avem preot carele să nu simţă slăbiciunele noastre, ce-i ispitit în toate, întru asămănare fără de păcat.
16 Pentr-aceaia să ne apropiem cu îndrăznire la scaunul milei, ca să dobîndim milostivnicie şi să aflăm milă, în vreame de agiutoriu.