1 Pentr-aceaia, lăsînd cuvîntul carele pre cei proşti îi înceape spre Hristos, spre întregire să ne nevoim, nepuind iară temeiul pocăinţei den lucrurile moarte, şi credinţiei în Dumnezău,
2 În învăţătura botezului şi în punerea mînulor, în scularea morţilor şi în giudeţul de vecie.
3 Şi aceasta vom face, să va îngădui Dumnezău.
4 Că nu poate fi carii-s înlumianţi o dată şi au gustat darul ceresc şi-s făcuţi părtaşi Duhului Sfînt.
5 Şi au gustat cuvîntul bun a lui Dumnezău şi puterile veacului venitoriu,
6 Să vor cădea, de nou să să înnoiască spre pocanie, iarăşi răstignindu-şi lor Fiul lui Dumnezău, şi puindu-L spre batgiocură.
7 Că pămîntul, carele bea ploaia ce pogoară spre el şi creaşte iarbă de folos acelora ce lucră pre el, primeaşte blagoslovenie de la Dumnezău.
8 Iară carele creaşte spini şi scai lepădatu-i şi-i aproape de blăstăm, a căruia sfîrşenie mearge spre ardere.
9 Ce nădejduit, iubiţilor, despre voi mai bune de ceastea şi cu spăsenie împreunată, săva că grăim aşa.
10 Că nu-i nederept Dumnezău să să uite de faptul vostru şi de dragostea ce-aţi arătat în numele Lui, carii aţi slujit sfinţilor şi slujiţi.
11 Iară poftim ca fiecine dintru voi aceaiaşi cîştigă să arate, pînă în sfîrşit, spre adevărarea plină a nădeajdei.
12 Ca să nu fiţi leaneşi, ce următori acelora carii pren credinţă şi pren răbdare biruescu moştenia făgăduită.
13 Că Dumnezău făgăduind lui Avraam, pentru că nu Să putu pre altul pre cineva mai mare a Să giura, giură-Să pre Sine,
14 Zicînd: „Cu adevăr blagoslovind, te voiu blagoslovi pre tine şi înmulţind, te voiu mulţi pre tine”.
15 Şi aşia îndelung răbdînd, dobîndi făgăduita.
16 Că oamenii să gioară pre cei mai mari de sine, şi sfîrşenia a toată prigoana giurămîntului, spre tăria a tot lucrul.
17 Întru carea vrînd Dumnezău din destulul lui a arăta moşteanilor făgăduinţei, neschimbătura sfatului său, în făgăduinţă puse giurămînt.
18 Ca pentru doao lucruri neschimbătoare, în carele nu poate fi să minţă Dumnezău, tare mîngîiare avem, noi carii am curs spre aceasta, să dobîndim nădeajdea ce-i pusă.
19 Pre carea o avem nădeajde tare şi cu de-adins sufletului nostru, ca o mîţă de fier, carea întră pînă la cealea ce-s dinlăuntru de zaveasă,
20 Unde au întrat alergătoriul înaintea noastră Iisus, carele-i după rînduiala lui Melhisedec, preut în veac.