1 Fraţii miei, să n-aveţi cu făţărnicie credinţa Domnului nostru Iisus Hristos cel slăvit.
2 Că să va întra cineva în săborul vostru, avînd inel de aur şi îmbrăcat în haine luminoase şi va întra şi sirumanul în veşmînt prost,
3 Şi să veţi căuta pre cela ce poartă veşmînt luminat şi veţi zice lui: Şezi cicea supt răzimarea picioarelor meale,
4 Au n-aţi făcut usebitură între voişi şi sînteţi făcuţi giudecători cugetelor strîmbe?
5 Ascultaţi, fraţii miei iubiţi, au n-au ales Dumnezău surumanii ceştii lumi să fie bogaţi în credinţă şi moşteani Împărăţii carea e făgăduită celora ce-i iubescu pre El?
6 Ce voi micşuraţi pre surumani. Au nu bogaţii cu putearea lor vă năduşesc pre voi şi vă trag pre voi la leage?
7 Au nu hulescu pre cel nume bun despre carele-i chemat spre voi?
8 Şi să ţineţi leage crăiască după Scriptură „iubeaşte priatenul tău ca însuţi pre tine”, bine faceţi.
9 Iară să veţi căuta în făţărie, păcat faceţi şi veţi fi certaţi de leage, ca şi călcătorii ei.
10 Că varecine va ţinea toată leagea, şi într-una să va poticni, în toate-i vinovat.
11 Că cine au zis „nu curvi”, aceaia încă au zis „nu omorî”; că să nu veri curvi, ce veri omorî, făcutu-te-ai călcătoriu legiei.
12 Aşia grăiţi şi aşia faceţi, ca şi c-aţi fi, prin leagia sloboziei, giudecaţi.
13 Că giudecata fără milă va fi celuia ce nu face milă; şi să laudă mila împrotiva giudecăţiei.
14 Că ce folosu-i, fraţii miei, de va zice cineva că are credinţă, iară fapte n-are? Au poate-l credinţa spăsi pre el?
15 Iară de vor fi fratele sau sora goli, şi în toate zile vor fi lipsiţi de hrană.
16 Şi le va zice cineva dintru voi: Pasă în pace, încălzeaşte-te şi te satură, şi nu le va da lor de carele le lipsescu trupului, ce folos va fi?
17 Aşia şi credinţa, să nu va avea fapte, moartă-i întru iaşi.
18 Ce poate zice cineva: Tu ai credinţă, şi eu am fapte; arată-mi credinţa ta, fără faptele tale, şi eu încă-ţi voiu arăta, din faptele meale, credinţa mea.
19 Tu crezi că-i unul Dumnezău. Bine faci. Dracii încă credu şi să cutremură.
20 Iară au vei să ştii, o oame deşiarte, că credinţa fără fapte moartă iaste.
21 Avraam, părintele nostru, au nu s-au îndereptat din fapte, cîndu rădică pre Isaac, fiul său, spre oltariu?
22 Vezi că credinţa arată faptele lui, şi din fapte, credinţa s-au săvîrşit.
23 Şi s-au împlut Scriptura zicînd: „crezut-au Avraam lui Dumnezău, şi s-au menit Lui în dereptate, şi s-au numit priatin lui Dumnezău”.
24 Vedeţi derept aceaia, că din fapte să îndereptă omul, şi nu din credinţă numai.
25 Aşijdere şi Rahava curvarea, au nu din fapte-i îndereptată, primind iscoadele şi pre altă cale îndereptîndu-i?
26 Că cumu-i trupul, fără suflet, mort, aşai şi credinţa, fără fapte, moartă iaste.