1 Şi să arată sămnu mare în ceriu: o muiare îmbrăcată în soare, şi supt picioarele ei era luna, şi în capul ei era stema a doasprăzeace steale.
2 Şi greoae striga în dureare şi să muncia să nască.
3 Şi să văzu alt sămnu în ceriu; iată era un bălaur mare roşiu, avînd şeapte capete şi zeace coarne şi în captele lui era şeapte steme.
4 Şi cu coada lui trăgea a treia parte de stealele cerului şi le lepăda pre pămînt; iară stătu bălaurul înaintea mueriei carea năştea, ca să înghiţă fiul ei, daca-l va naşte.
5 Şi născu fiu, carele are a paşte toate limbile cu toiag de fier; şi fu răpit fiul ei la Dumnezău şi la scaunul Lui.
6 Iară muiarea fugi în pustie, unde avea loc gătit ei de la Dumnezău, să o hrănească acolea pre ia, întru o mie şi doao sute şi şasezeci de zile.
7 Şi fu războiu în ceriu: Mihail şi îngerii lui făcură războiu cu bălaurul, şi bălaurul încă să luptă şi îngerii lui.
8 Ce nu biruiră, nece locul lor mai mult să află în ceriu.
9 Şi fu lepădat acel bălaur mare, şiarpele cel de demult, ce să chiamă diavolul şi Satana, carele amăgeaşte toată lumea; şi fu lepădat pre pămînt şi îngerii lui încă fură cu el lepădaţi.
10 Şi auziu glas mare în ceriu, zicînd: „Acum fu spăsenia şi putearea şi împărăţia a Dumnezăului nostru şi putearea Hristosului Lui, că lepădatu-i vînzătoriul fraţilor noştri, carele vindea pre ei, înaintea Dumnezăului nostru, zuoa şi noaptea.
11 Ce ei biruiră pre el, pentru sîngele Mielului şi pentru cuvîntul mărturiei Lui şi nu-şi cruţă viaţa sa pînă la moarte.
12 Derept aceaia bucuraţi-vă, ceriuri, şi ceia ce lăcuiţi întru iale, vai celora ce lăcuescu pre pămînt şi pre mare, că au pogorît diavolul cătră voi, plin de mînie mare, carele ştie că are vreame puţinea”.
13 Şi după ce văzu bălaurul că fu lepădat pre pămînt, gonia muiarea carea născu fiul.
14 Ce fură date muerii doao arepi mari de vultur, să zboare denaintea şiarpelui, în pustie în locul ei, unde să să hrănească într-acea vreame, şi în vremi şi giumătate de vreame.
15 Şi slobozi şiarpele din gura sa, după muiare, apă ca un rîu, ca să o potopască rîul.
16 Ce fu într-agiutoriu pămîntul, muerii, şi deşchise pămîntul gura sa, şi înghiţi rîul carele slobozise bălaurul din gura sa.
17 Mînie-să, derept aceaia, bălaurul pre muiare, şi mearse să facă războiu cu rămăşiţele de sămînţa ei, carii păzescu poruncile lui Dumnezău şi au mărturia lui Iisus Hristos.
18 Şi stătu spre năsipul măriei.