1 Şi văzuiu din mare eşind o fiară avînd şeapte capete şi zeace coarne, şi spre coarnele ei, zeace steme, şi spre capetele ei pus nume hulă.
2 Şi fiara ce văzuiu asămăna-să pardosului şi picioarele ei era ca de urs, şi gura ei ca gura leului şi deade bălaurul ei putearea sa şi scaunul său şi puteare mare.
3 Şi văzuiu unul din capetele ei, rănit ca spre moarte, ce rana lui despre moarte să vindecă, şi să mira tot pămîntul, mărgînd după fiară.
4 Şi să închinară bălaurului, carele deade puteare fierei şi să închinară fieriei, zicînd: „Cine să asamănă fieriei? Şi cine să va lupta cu ia?”
5 Şi fu dată ei gură de-a grăirea mari şi hule, şi fu dată ei puteare a face în patruzeaci şi doao de luni.
6 Şi deşchise gura sa spre hule, cătră Dumnezău, să hulească numele Lui şi cortul Lui şi ceia ce lăcuescu în ceriu.
7 Şi fu dată ei să facă războiu cu sfinţii şi să-i biruiască pre ei; şi fu dată ei puteare spre toată rudenia şi limba şi sămînţa.
8 Derept aceaia să închina ei toţi lăcuitorii pămîntului, a cărora nume nu-s scrise în cartea vieţiei, a Mielului celui giunghiat din începutul lumiei.
9 Să are cineva ureache, auză.
10 Cine va duce în prinsoare, în prinsoare va mearge; cine va omorî cu armă, el încă de armă va muri; aicea e răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11 Şi văzuiu altă fiară eşind din pămînt, avînd doao coarne asămănate ca de miel şi grăia ca bălaurul.
12 Şi făcea toată putearea fieriei dintîiu înaintea ei, şi făcu pămîntul şi ceia ce lăcuescu pre el să să închine fieriei dintîi a căria rană de moarte era vindecată.
13 Şi făcu seamne mari, atîta cît şi foc din ceriu pogorî spre pămînt, înaintea oamenilor.
14 Şi amăgi lăcuitorii de pre pămînt, pentru seamnele carile fură date ei să facă înaintea fieriei, zicînd lăcuitorilor de pre pămînt să facă chipul fieriei carea fu rănită cu arme, ce învie.
15 Şi-i fu dată ei să-i dea viaţă chipului fieriei, ca să grăiască chipul fieriei, şi să facă au carii nu să vor închina chipului fieriei să fie omorîţi.
16 Şi va face pre toţi micii şi marii, bogaţii şi sirimanii, slobodnicii şi slugile, să aibă sămnu în mîna dereaptă, au în frunţile lor,
17 Ca să nu poată cineva vinde sau cumpăra, fără numai cela ce are sămnul sau numele fierii, au numărul numelui ei.
18 Aicea înţelepţia: cine are înţeles să numere numărul fieriei, că numărul omului iaste; şi numărul lui: şeasesute şaizeci şi şease.