1 După aceaia văzuiu şi iată era o uşă deşchisă în ceriu şi glasul carele auziu dintîiu, ca de trîmbiţă, carele grăia cu mine: „Sui aicea, şi-ţi voiu arăta ţie carele tribue să fie după aceastea”.
2 Şi numaidecît fuiu răpit în văzduh şi iată era pus un scaun în ceriu, şi şădea oarecine spre el.
3 Carele şădea, El era asămănîndu-Să pietriei iaspisului şi sardinovului şi împrejurul scaunului era curcubeu, în vedeare şi asămăna smaragdului.
4 Şi împrejurul scaunului era 24 de scaune şi spre-acealia scaune văzuiu 24 de bătrîni şăzînd îmbrăcaţi în veşmente albe şi în capetele lor, steme de aur.
5 Şi den scaun eşia fulgere şi glasure şi tunete; şi şapte fînare de foc arzînd înaintea scaunului, carele sînt şeapte Duhure a lui Dumnezău.
6 Şi era înaintea scaunului o mare de sticlă, asămăna-să criştarului şi în mijlocul scaunului şi prejur scaun, patru vieţuitori plini de ochi şi denainte şi denapoi.
7 Iară vieţuitoriului dintîiu asămăna-să leului, al doile vieţuitoriu asămăna-să viţelului, iară al treile avea faţă ca de om şi al patrule vieţuitoriu asămăna-să vulturului zburînd.
8 Şi acei patru vieţuitori avea tot însul pregiur sine cîte şease arepi; şi dinlăuntru-s plini de ochi şi încetare nu avea zuoa şi noaptea zicînd: „Sfînt, sfînt, sfînt Domnul Dumnezăul Atotputearnicul, carele era şi iaste şi carele-i viitoriu”.
9 Şi cînd are da acei vieţuitori slavă şi cinste şi blagoslovenie Celuia ce şedea spre scaun, Vieţuitoriului în veacii veacului,
10 Pleca-să cei doaozeacişipatru de bătrîni înaintea Celuia ce şedea în scaun, şi I să închina Vieţuitoriului în veacii veacului, şi-şi punea stemele sale înaintea scaunului, zicînd: „Destoinic eşti, Doamne, carele să iai slavă şi cinste şi puteare, că Tu toate ai făcut, şi pentru voia Ta sînt, şi-s făcute”.