1 După aceaia văzuiu de-a dereapta Celuia ce şedea în scaun o carte scrisă şi dinlăuntru şi dinafară, pecetluită cu şeapte peceţi.
2 Şi văzuiu un înger tare propoveduind cu glas mare „Cine-i destoinic să deşchiză cartea şi să rumpă peceţile ei?”
3 Şi nime nu putea, nece în ceriu, nece pre pămînt, nece supt pămînt, să deşchiză cartea, nece să caute pre ia.
4 Iară eu plîngeam mult, că nime nu să afla destoinic carele să deşchiză şi să cetească cartea, neci cine să caute întru ia.
5 Atunci unul din cei bătrîni zise cătră mine: „Nu plînge, iată au biruit cel leu din ruda Iudei, sămînţa lui David, ca să deşchiză cartea şi să dezleage şeapte peceţi a ei”.
6 Căutaiu derept aceaia şi iată între scaun şi între cei patru vieţuitori, şi între cei bătrîni, sta Mielul ca un giunghiat, avînd şeapte coarne şi şapte ochi, care sînt ceale şeapte Duhuri a lui Dumnezău, trimise prespre tot pămîntul.
7 Acela veni şi luo cartea din dereapta Celuia ce şedea în scaun.
8 Şi luînd cartea, cei patru vieţuitori şi cei doaozeacişipatru de bătrîni să plecară înaintea Mielului, avînd tot însul alăute, şi scafe de aur, pline de mirodenie, carele-s rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cînta cîntec nou, zicînd: „Destoinic eşti să iai cartea şi să deşchizi peceţile ei: că eşti omorît şi ne-ai răscumpărat pre noi lui Dumnezău, prin sîngele Tău, din toată rudenia, şi limba şi oamenii şi sămînţa.
10 Şi ne-ai făcut pre noi crai şi preuţi Dumnezăului nostru, şi vom domni pre pămînt”.
11 Atunci căutaiu şi auziu, împrejurul scaunului şi a vieţuitorilor şi a bătrînilor, glasul a mulţime de îngeri. Şi era numărul lor o mie de sute de mii, şi de zeace ori cîte o sută de mii,
12 Zicînd cu glas mare: „Destoinic iaste Mielul cel omorît să ia puteare şi bogăţie şi înţelepciune şi tărime şi cinste şi slavă şi blagoslovenie”.
13 Şi toată făptura care-i în ceriu şi pre pămînt şi supt pămînt, în mare, şi toate carele-s întru iale auziu zicînd Celuia ce şedea în scaun şi Mielului, blagoslovenia şi cinstea şi slava şi putearea, în vecia de veac!
14 Iară cei patru vieţuitori zicea: „Amin” şi cei doaozeacişipatru de bătrîni căzură spre obrazele sale şi să închinară Celuia ce viază în vecia de veac.