Tit
1
Pavel, sluga lui Dumnezău şi apostolul lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezău şi cunoştinţa adevărului care-i după slujba dumnezăiască.
Spre nădeajdea vieţii de vecie, carea au făgăduit Dumnezău cel nemenciunos, mainte de vremile veacilor, iară l-au arătat în vremile sale
Acel cuvînt al Lui pentru propovedania, care-au nădăjduit pre mine, după porunca Spăsitoriului nostru Dumnezău, lui Tit, iubitului fiu, după credinţa ce li-e depreună.
Milă, milostivnicie şi pace de la Tatăl Dumnezău şi Domnul Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru.
Pentr-aceaia te-am lăsat în Crit, ca să tocmeşti carele au rămas, şi să rîndueşti preoţi prin oraşă, cum ţi-am rînduit înainte-ţi.
Carele-i nevinovat, bărbat unii mueri, avîndu feciori credincioşi, nevinovaţi întru desfătare, au neîndărăptnici.
Că să cuvine preutului să fie nevinovat, ca vistearnicul lui Dumnezău, neplăcînd şie, nemînios, nebeţiv, neucigaş, nepohtitoriu dobîndii necuvioase,
Ce sălăşluitoriu şi îndrăgitoriu bunilor, treazv, derept, cuvios, răbduriv,
Ţiitoriu cuvîntului celui credincios carele-i de învăţătură, ca să poată îndemna cu învăţătură dereaptă şi să poată învenge pre ceia ce i să protivăscu.
10 Că sînt mulţi îndărăptnici, grăitori în deşărt şi amăgitori şi mai vîrtos carii-s din tăiarea împregiur.
11 Cărora să cuvine a le astupa gura; carii întorc toate casele, învăţînd carele nu să cade, pentru dobînda necuvioasă.
12 Zis-au cineva dintr-înşi, prorocul loruşi: „Criteanii pururea-s menciunoşi, fieri reale, pînteci leaneşi”.
13 Această mărturie-i adevărată. Pentr-aceaia ceartă-i pre ei, necruţînd, ca să fie întregi în credinţă,
14 Neascultînd basnele jidovilor şi poruncile oamenilor, lepădătorilor de adevăr.
15 Toate-s curate curaţilor, iară necuraţilor şi necredincioşilor nemică nu li-e curat, ce-i spurcată şi mintea şi ştiinţa lor.
16 Mărturisescu-să că cunosc pre Dumnezău, iară cu faptele-L tăgăduescu, fiind urîţi, necredincioşi şi lepădaţi de tot lucrul bun.