2
1 Iară tu grăiaşte carele să cuvine învăţăturiei dereapte.
2 Cum bătrînii să fie treazvi, cinstiţi, înţelepţi, în credinţă întregi şi în dragoste răbdători.
3 Aşijderea şi bătrînele, în veşmînt sfînt, neclevetitoare, nu deprinse cu vin mult, învăţătoare de bine,
4 Ca să înveaţe înţelepţie pre ceale tinere, cum să fie bărbaţilor şi feciorilor săi îndrăgitoare,
5 Înţeleapte şi curate, grijindu-şi de case, bune, plecate bărbaţilor săi, ca să nu să hulească cuvîntul lui Dumnezău.
6 Tinerii aşijdere îndeamnă-i ca să fie treazvi.
7 În toate te pune pildă cu faptele bune, învăţătură fiind cu întregie şi cu destoinicie.
8 Cuvîntul sănătos, neprepus, ca ceia ce să pun împrotivă să să ruşineaze, neavînd nemică rău a grăi despre voi.
9 Slugile îndeamnă-i să să pleace stăpînilor săi, ca întru toate să le fie lor dragi, neîntorcîndu-le cuvintele,
10 Nehiclenindu-i întru nemică, ce arătînd credinţă bună întru toate, ca să să înfrîmsăţeaze întru toate învăţătura Mîntuitoriului nostru Dumnezău.
11 Că s-au arătat mila cea spăsitoare a lui Dumnezău tuturor oamenilor,
12 Învăţînd pre noi ca să lepădăm necurăţiile şi pohtele lumeşti, cu trezvie, dereptate şi cu sfinţie să viem într-această lume.
13 Aşteptînd nădeajde cea fericită şi venirea cea strălucitoare a slavei marelui Dumnezău şi a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,
14 Carele S-au dat pre Sine pentru noi, ca să ne răscumpere pre noi din toată strîmbătatea şi să-Şi curăţască Şie oameni aleşi, silitori spre fapte bune.
15 Aceastea grăiaşte şi spre aciastea îndeamnă şi dojeneaşte cu toată putearia, şi nime pre tine să nu te urască.