1 Iar acum, fraţilor, permiteţi-mi să vă reamintesc ce e de fapt Evanghelia, căci ea nu s-a schimbat – este aceeaşi Veste Bună pe care v-am vestit-o şi altădată. Atunci aţi primit-o cu bucurie şi încă o primiţi şi acum, căci credinţa voastră este solid ancorată şi zidită pe temelia acestui minunat mesaj;
2 şi tocmai această Evanghelie vă mântuie, dacă mai credeţi în ea, afară doar dacă, bineînţeles, nu aţi crezut în ea din capul locului.
3 Chiar de la început, v-am transmis ceea ce mi s-a spus, anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, exact aşa cum spuseseră Scripturile că va muri,
4 şi că a fost îngropat, iar la trei zile după aceea s-a ridicat din mormânt aşa cum au prezis profeţii.
5 El a fost văzut de Petru şi, mai pe urmă, de restul „celor Doisprezece.”
6 După aceea, el a fost văzut la o singură arătare, de mai bine de cinci sute de fraţi creştini, dintre care mulţi mai sunt încă în viaţă.
7 Apoi l-a văzut Iacob şi, mai târziu, toţi ceilalţi apostoli.
8 La urmă de tot l-am văzut şi eu, cu mult în urma celorlalţi, ca şi când eu m-aş fi născut prea târziu pentru aceasta.
9 Căci eu sunt cel mai nevrednic dintre toţi apostolii şi nici n-ar trebui să mi se spună apostol, după felul în care am tratat biserica lui Dumnezeu.
10 Dar tot ce sunt în prezent se datoreşte în întregime faptului că Dumnezeu a revărsat asupra mea asemenea bunătate şi har – şi nu fără rezultate: căci eu am muncit mai mult decât toţi ceilalţi apostoli, dar, dacă stau să mă gândesc, nu eu am făcut asta, ci Dumnezeu a lucrat în mine, ca să mă binecuvânteze.
11 Nu are nici o importanţă cine a lucrat mai mult, eu sau ei; important este că noi v-am predicat aceeaşi Evanghelie şi voi aţi crezut-o.
12 Dar, ia spuneţi-mi acum. Din moment ce credeţi ceea ce vă predicăm, anume că Cristos a înviat din morţi, de ce mai zic atunci unii din voi că morţii nu vor mai învia niciodată?
13 Căci, dacă nu există înviere din morţi, atunci înseamnă că Cristos e încă mort.
14 Or, dacă el e încă mort, atunci toate predicile noastre nu servesc la nimic iar încrederea voastră în Dumnezeu este goală, fără valoare şi zadarnică;
15 iar noi apostolii suntem cu toţii nişte mincinoşi, fiindcă v-am spus că Dumnezeu l-a înviat pe Cristos din morţi, şi asta bineînţeles că nu mai e adevărat, dacă morţii nu mai învie.
16 Dacă nu învie ei, atunci nici Cristos nu a înviat,
17 iar voi degeaba mai credeţi că Dumnezeu vă va mântui; de fapt, vă aflaţi sub osânda păcatelor voastre.
18 În acest caz, toţi creştinii care au murit sunt pierduţi.
19 Şi dacă a fi creştin nu are valoare pentru noi decât aici, în viaţa de acum, atunci suntem creaturile cele mai jalnice.
20 Dar realitatea incontestabilă este că Cristos a înviat cu adevărat din morţi şi a devenit primul înviat din milioanele de oameni care vor învia şi ei într-o bună zi.
21 Moartea a pătruns în lume datorită celor făcute de un singur om (Adam), dar datorită celor făcute de celălalt om (Cristos) există acum înviere din morţi.
22 Toţi mor, pentru că toţi ne înrudim cu Adam, fiind membrii rasei sale păcătoase, şi pretutindeni unde se găseşte păcat, va urma şi moartea. Dar toţi cei care se înrudesc cu Cristos vor învia.
23 Totuşi fiecare la rândul lui: Cristos a înviat primul; apoi, când va reveni Cristos, vor învia toţi ai lui.
24 După asta, va veni sfârşitul, când el va preda Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi supus toţi duşmanii de orice fel.
25 Căci Cristos va fi Rege, până când îşi va învinge toţi duşmanii,
26 inclusiv ultimul duşman, moartea. Şi aceasta trebuie învinsă, punându-i-se capăt.
27 Căci domnia şi autoritatea peste toate lucrurile i-a fost dată lui Cristos de către Tatăl său; cu singura excepţie că, desigur, Cristos nu domneşte peste Tatăl însuşi, care i-a dat această putere să domnească.
28 Când Cristos va fi câştigat, în cele din urmă, bătălia împotriva tuturor duşmanilor săi, el, Fiul lui Dumnezeu, se va supune şi el sub ordinele Tatălui său, pentru ca Dumnezeu, care i-a dat victoria asupra tuturor celorlalte lucruri, să fie mai presus de toţi.
29 Dacă morţii nu vor învia, atunci ce rost mai are ca oamenii să se boteze pentru cei ce au murit? De ce s-o mai faceţi, dacă nu credeţi că morţii vor învia cândva?
30 Ba încă şi noi înşine, de ce să ne mai punem mereu viaţa în primejdie, înfruntând moartea clipă de clipă?
31 Fapt este că eu înfrunt moartea zilnic şi asta e tot atât de adevărat ca mândria mea faţă de evoluţia voastră în Domnul.
32 Şi ce rost a avut să mă lupt cu fiarele sălbatice – mă refer la cei din Efes – dacă ar fi fost doar pentru ceea ce câştig în viaţa de aici? Dacă nu vom mai trăi niciodată după moarte, atunci am putea foarte bine să ne facem de cap; la urma urmelor: hai să mâncăm, să bem şi să ne veselim! Ce importanţă mai are? Căci, oricum, mâine vom muri, şi cu asta totul s-a terminat!
33 Nu vă lăsaţi amăgiţi de cei care susţin asemenea lucruri. Dacă staţi să-i ascultaţi, o să începeţi să vă purtaţi şi voi ca ei.
34 Băgaţi-vă odată minţile în cap şi încetaţi să mai păcătuiţi. Căci, spre ruşinea voastră, trebuie să spun că unii dintre voi nu-l cunosc pe Dumnezeu.
35 Cineva ar putea însă întreba: „Cum vor fi morţii readuşi la viaţă? Ce fel de trupuri vor avea?”
36 Ce întrebare nechibzuită! Răspunsul îl veţi găsi în propria voastră grădină. Când puneţi o sămânţă în pământ, aceasta nu se face plantă dacă nu „moare” mai întâi.
37 Când iese mlădiţa din sămânţă, e foarte diferită de sămânţă pe care ai semănat-o iniţial. Căci tot ce puneţi în pământ este un bob mic şi uscat de grâu sau, mă rog, de ce semănaţi.
38 Apoi Dumnezeu îi dăruieşte un nou trup minunat – aşa cum găseşte el de cuviinţă; din fiecare soi de seminţe răsare un alt fel de plantă.
39 Şi tot aşa după cum există diferite feluri de seminţe şi plante, există diferite feluri de fiinţe vii. Oamenii, animalele, peştii şi păsările se deosebesc unele de altele.
40 Îngerii din cer au trupuri foarte diferite de ale noastre şi frumuseţea şi slava trupurilor lor se deosebeşte de frumuseţea şi slava trupurilor noastre.
41 Soarele are un fel de slavă, pe când luna şi stelele diferă una de alta în frumuseţe şi strălucire.
42 În acelaşi fel, trupurile noastre pâmânteşti, care mor şi putrezesc, se deosebesc de trupurile care le vom avea când vom învia, fiindcă acestea din urmă nu vor mai muri niciodată.
43 Trupurile noastre de acum ne stânjenesc, căci ele se îmbolnăvesc şi mor; dar ele vor fi încununte de slavă la învierea noastră. Da, aşa este, acum sunt nişte trupuri slabe, muritoare, dar în noua viaţă ele vor fi pline de forţă.
44 La moarte ele nu sunt decât nişte trupuri omeneşti, dar când vor învia vor fi trupuri supra-omeneşti. Căci după cum există trupuri omeneşti naturale, tot aşa există şi trupuri spirituale, supranaturale.
45 Scripturile ne spun că primului om, Adam, i s-a dat un trup uman, natural, dar Cristos e mai presus, căci el era Spirit dătător de viaţă.
46 Mai întâi, deci, avem aceste trupuri umane şi apoi, mai târziu, Dumnezeu ne dă trupuri cereşti, spirituale.
47 Adam a fost făcut din ţarina pământului, dar Cristos a venit din cer, de sus.
48 Orice fiinţă omnească are un trup exact ca al lui Adam, făcut din ţărână, dar toţi cei care sunt ai lui Cristos vor avea acelaşi fel de trup ca al său – un trup ceresc.
49 Aşa cum în prezent fiecare din noi are un trup ca al lui Adam, tot aşa într-o bună zi vom avea un trup ca al lui Cristos.
50 Eu asta vă spun, fraţii mei: un trup pământesc făcut din carne şi sânge nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Trupurile noastre putrezicioase nu sunt cele potrivite pentru a trăi în veci.
51 Dar eu vă spun acest secret ciudat şi minunat: nu toţi vom muri, dar toţi vom primi un trup nou!
52 Se va întâmpla dintr-odată, cât ai clipi din ochi, atunci când va suna ultima trâmbiţă. Căci din cer se va auzi sunetul puternic al trâmbiţei şi toţi creştinii care au murit vor învia dintr-odată, având trupuri noi care nu vor mai muri niciodată; şi apoi, noi cei încă în viaţă, vom avea deodată trupuri noi.
53 Căci trupurile noastre pământeşti, cele muritoare, de acum, trebuie transformate în trupuri cereşti care nu mai pot pieri, ci vor trăi în veac.
54 Când se va întâmpla acest lucru, se va împlini, în fine, această Scriptură care zice: „Moartea e înghiţită de victorie.”
55 O, moarte, unde îţi este atunci biruinţa? Unde îţi este boldul?
56 Căci păcatul – respectiv veninul care aduce moartea – va fi dispărut; şi legea, care dă în vileag păcatele noastre, nu va mai fi judecătorul nostru.
57 Cât de mult îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate acestea! El este acela care ne face să fim victorioşi prin Isus Cristos Domnul!
58 Astfel, iubiţii mei fraţi, întrucât suntem siguri de biruinţa viitoare, fiţi tari şi statornici, mereu spornici în lucrarea Domnului; căci ştiţi că nimic din ceea ce faceţi pentru Domnul nu se risipeşte – cum ar fi cazul dacă n-ar exista înviere.