1 Dragostea să fie ţinta voastră de căpetenie. Cu toate acestea, cereţi ca Duhul Sfânt să vă dea şi aptitudinile sale speciale şi, mai cu seamă, darul profeţiei, să puteţi vesti mesajele lui Dumnezeu.
2 Dar dacă darul tău este de a „vorbi în limbi”, adică în limbi pe care nu le-ai învăţat, tu vei vorbi cu Dumnezeu, şi nu cu ceilalţi, fiindcă ei nu te vor înţelege. Vei vorbi prin puterea Duhului, dar va fi un secret.
3 Pe când omul care profeţeşte, vestind mesajele lui Dumnezeu, îi ajută pe alţii să crească în Domnul, îmbârbătându-i şi mângâindu-i.
4 Prin urmare, o persoană care „vorbeşte în limbi” se ajută pe sine să atingă noi dimensiuni spirituale, dar unul care profeţeşte, vestind mesaje din partea lui Dumnezeu, ajută întreaga biserică să evolueze în ce priveşte sfinţenia şi fericirea.
5 Eu aş vrea ca toţi să aveţi darul „vorbirii în limbi” dar, şi mai mult, aş dori ca toţi să puteţi profeţi, vestind mesajele lui Dumnezeu, întrucât aceasta e o putere mai mare şi mai utilă decât aceea de a vorbi în limbi necunoscute – afară doar dacă, bineînţeles, puteţi reda apoi şi celorlalţi ceea ce spuneţi, pentru ca astfel şi ei să aibă vreun folos din aceasta.
6 Scumpi prieteni, chiar dacă eu însumi aş veni la voi vorbind într-o limbă necunoscută vouă, la ce v-ar folosi? Dar dacă vorbesc lămurit ceea ce mi-a dezvăluit Dumnezeu şi vă spun ceea ce ştiu şi ce are să se întâmple, precum şi marile adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu – de asta aveţi nevoie; acestea vă vor ajuta pe voi.
7 Până şi instrumentele muzicale – de pildă, flautul sau harfa – sunt exemple grăitoare ale nevoii de a vorbi o limbă simplă dar curată, şi nu limbi necunoscute. Căci nimeni nu va putea recunoaşte ce melodie redă flautul dacă nu e clară fiecare notă.
8 Iar dacă gornistul nu respectă notele, de unde vor şti soldaţii când sunt chemaţi la luptă?
9 În acelaşi mod, dacă vorbeşti cu cineva într-o limbă pe care nu o înţelege, de unde va şti acesta ce vrei să-i spui? E ca şi cum ai vorbi cu pereţii!
10 Presupun că există sute de limbi diferite în lume, şi toate sunt perfecte pentru cei ce le înţeleg,
11 dar pentru mine ele nu înseamnă nimic. Cineva care vorbeşte într-una din aceste limbi va fi pentru mine un necunoscut şi eu, la rândul meu, voi fi necunoscut pentru el.
12 Dacă tot sunteţi atât de dornici să primiţi daruri speciale de la Duhul Sfânt, cereţi atunci ce este mai bun, anume ceea ce va fi de un real folos pentru întreaga voastră biserică.
13 Dacă primeşte cineva darul vorbirii în limbi necunoscute, să se roage şi pentru darul de a şti ce spune, încât să le poată vorbi apoi desluşit şi celorlalţi.
14 Căci dacă mă rog într-o limbă pe care nu o înţeleg, duhul meu se roagă, dar eu nu ştiu ce spun.
15 Ei bine, atunci ce voi face? Şi una şi alta! Mă voi ruga în limbi necunoscute, dar şi în limbajul obişnuit, pe care-l înţelege tot omul. Voi cânta pe limbi necunoscute dar şi într-un limbaj obişnuit, pentru a putea înţelege lauda ce o aduc.
16 Căci dacă îl lauzi şi-i mulţumeşti lui Dumnezeu numai cu duhul, vorbind într-altă limbă, cum vor mai putea cei care nu te înţeleg să-l laude şi ei pe Dumnezeu împreună cu tine? Cum ţi se vor putea alătura ei în aducerea de mulţumiri, când ei nici măcar nu ştiu ce spui?
17 Tu, unul, vei mulţumi tare frumos – n-am ce zice – dar ceilalţi care sunt acolo nu vor fi deloc ajutaţi.
18 Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că, în particular „vorbesc în limbi” mai mult decât voi toţi la un loc.
19 Dar, când mă închin în public, prefer să spun cinci cuvinte pe care oamenii să le înţeleagă şi care să le fie de ajutor, decât zece mii de vorbe într-o limbă necunoscută, zicând că „vorbesc în limbi”.
20 Iubiţi fraţi, să nu înţelegeţi aceste lucruri la modul copilăresc. Când e să vă gândiţi la rău, atunci să fiţi nişte prunci nevinovaţi, dar când e să pricepeţi chestiuni de felul acestora, atunci fiţi oameni maturi.
21 În vechile Scripturi ni se spune că Dumnezeu avea să trimită oameni care să vorbească poporului său în limbi străine, dar nici atunci el nu va asculta.
22 Deci vedeţi că priceperea de a „vorbi în limbi” nu constituie un ajutor pentru copiii lui Dumnezeu, ci este, mai degrabă, menită să stârnească interesul necredinciosului. Credincioşii însă au nevoie de profeţie (vestirea adevărurilor profunde ale lui Dumnezeu), în timp ce necredincioşii nu sunt încă pregătiţi pentru ea.
23 Dar chiar şi aşa, dacă un necredincios, sau unul care nu posedă aceste daruri, vine la biserică şi vă aude pe toţi vorbind în alte limbi, s-ar putea ca să vă ia drept nebuni.
24 Dar dacă toţi profeţii fac cunoscută voia ascunsă a lui Dumnezeu, chiar dacă acest fel de a predica se adresează mai mult credincioşilor şi intră un necredincios, ori un credincios mai de curând întors la Dumnezeu care nu pricepe aceste lucruri, toate predicile voastre îl vor convinge de faptul că e păcătos şi va avea mustrări de conştiinţă la tot ce aude.
25 În timp ce ascultă, gândurile sale ascunse vor fi date pe faţă iar el se va prăbuşi în genunchi şi se va închina lui Dumnezeu, declarând că Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru.
26 Ei bine, fraţii mei, să recapitulăm cele spuse de mine până acum. Când vă adunaţi împreună unii vor cânta, altul va preda ori va împărtăşi cine ştie ce cunoştinţe deosebite pe care i le-a dat Dumnezeu, ori va vorbi într-o limbă necunoscută, dar tot ce se face trebuie să fie de folos tuturor şi să-i întărească în Domnul.
27 Niciodată să nu vorbească mai mult de doi sau trei într-o limbă necunoscută; în plus, trebuie să vorbească numai câte unul o dată, având la îndemână pe cineva care să tălmăcească.
28 Dar dacă nu există acolo nici unul care să tălmăcească, nu au voie să vorbească cu glas tare. Pot să vorbească în gând, cu ei înşişi şi cu Dumnezeu, în acea limbă necunoscută, dar nu în public.
29 Doi sau trei pot profeţi, câte unul, pe rând (dacă au darul), în timp ce toţi ceilalţi ascultă.
30 Dar dacă, în timp ce profeţeşte cineva, un altul primeşte un mesaj ori un gând de la Domnul, primul să tacă.
31 În felul acesta, toţi cei care au darul profeţiei pot vorbi, unul după altul, şi astfel fiecare va învăţa ceva, va fi îmbărbătat şi ajutat.
32 Duhurile profeţilor le sunt supuse.
33 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinei. Lui îi place armonia şi o găseşte prezentă în toate celelalte biserici.
34 Femeile trebuie să tacă în adunările bisericii. Nu se cade ca ele să ia parte la discuţii, întrucât ele sunt subordonate bărbaţilor, cum declară şi Scripturile.
35 Dacă au întrebări de pus, saşi întrebe soţii acasă, căci nu se face ca femeile să-şi exprime opiniile în adunările bisericii.
36 Nu sunteţi de acord cu asta? Credeţi cumva că deplina cunoaştere a voii lui Dumnezeu începe şi se sfârşeşte cu voi, corintenii? Ei bine, atunci v-aţi înşelat!
37 Voi cei care pretindeţi că aveţi darul profeţiei, sau orice altă aptitudine specială din partea Duhului Sfânt, ar trebui să vă daţi seama primii că ceea ce vă spun eu e o poruncă directă de la Domnul nostru însuşi.
38 Dacă totuşi cineva continuă să nu fie de acord – mă rog, n-are decât! – noi îl vom lăsa în plata ignoranţei sale.
39 Deci, fraţii mei de credinţă, să doriţi din tot sufletul să fiţi profeţi, pentru ca să puteţi predica limpede mesajul lui Dumnezeu şi nu împiedecaţi vorbirea în limbi.
40 Numai, aveţi grijă ca totul să se desfăşoare normal, în pace şi în ordine.