1 Dacă aş avea darul de a vorbi în alte limbi, pe care nu le-am învăţat şi dacă aş putea vorbi în orice limbă din cer şi de pe pământ, şi nu aş avea dragoste pentru alţii, n-aş face altceva decât zgomot.
2 Dacă aş avea darul profeţiei şi aş şti tot ce se va întâmpla în viitor; dacă aş cunoaşte totul despre tot, şi nu i-aş iubi pe alţii, la ce mi-ar folosi? Chiar dacă aş avea darul credinţei, încât să-i vorbesc unui munte şi să-l fac să se urnească de la locul lui, tot n-aş valora nimic dacă nu aş avea dragoste.
3 Dacă mi-aş da tot ce am la săraci şi dacă aş fi ars de viu pentru vestirea Evangheliei, şi n-aş avea dragoste pentru alţii, tot la nimic nu mi-ar servi.
4 Dragostea este foarte răbdătoare şi bună, niciodată geloasă sau invidioasă; ea nu se laudă niciodată, nici nu se făleşte,
5 niciodată nu e trufaşă ori egoistă ori necuviincioasă. Dragostea nu ţine morţiş să i se facă pe voie. Nu este iritabilă şi nici susceptibilă. Nu poartă pică şi aproape că nici nu bagă în seamă greşelile altora.
6 Niciodată nu se bucură de nedreptate, ci este în culmea fericirii ori de câte ori învinge adevărul.
7 Dacă iubeşti pe cineva, întotdeauna îi vei rămâne credincios, oricât te-ar costa. Vei crede întotdeauna în el, aşteptându-te să fie totdeauna la înălţime şi îl vei apăra întotdeauna cu fermitate.
8 Toate darurile şi puterile deosebite de la Dumnezeu vor înceta cândva, dar dragostea nu va înceta niciodată, într-o zi şi darurile acestea cum sunt profeţia, vorbirea în limbi necunoscute şi cunoştinţa deosebită vor dispare.
9 Acum cunoaştem atât de puţin, cu toate darurile noastre speciale, şi până şi predicile celor mai dotaţi sunt totuşi destul de slabe.
10 Dar când vom fi făcuţi desăvârşiţi şi compleţi, atunci va înceta şi nevoia de aceste daruri speciale şi ele vor dispare.
11 Situaţia e următoarea: când eram copil, vorbeam, gândeam şi judecam ca un copil. Dar când am devenit om în toată firea, gândurile mele au depăşit cu mult pe cele din copilărie, astfel că acum am renunţat la aceste lucruri copilăreşti.
12 În acelaşi mod, noi nu-l putem vedea şi înţelege pe Dumnezeu decât într-o mică măsură, ca şi când i-am privi chipul reflectat într-o oglindă palidă; dar într-o bună zi îl vom vedea în toată plenitudinea sa, faţă în faţă. Acum tot ce cunoaştem e şters şi învăluit în ceaţă, dar atunci vom vedea toate lucrurile limpede, cu aceeaşi claritate cu care priveşte Dumnezeu în inima mea chiar acum.
13 Prin urmare, trei lucruri rămân: credinţa, speranţa şi dragostea – şi dintre toate acestea dragostea e cea mai mare.