1 Şi acum, fraţilor, doresc să vă scriu despre darurile aptitudinile deosebite pe care vi le dă Duhul Sfânt fiecăruia dintre voi, întrucât nu aş dori ca ele să fie greşit înţelese.
2 Vă amintiţi, desigur, cum, înainte de a deveni creştini, treceaţi de la un idol la altul, idoli care nu pot spune nici un cuvânt.
3 Dar acum întâlniţi oameni care afirmă că transmit mesaje din partea Duhului lui Dumnezeu. Cum puteţi şti dacă ele sunt cu adevărat inspirate de Dumnezeu ori false? Iată cum le puteţi verifica: nici un om care vorbeşte prin puterea Duhului lui Dumnezeu nu-l poate blestema pe Isus şi nimeni nu poate spune: „Isus este Domn”, crezând în ceea ce spune, fără ca Duhul Sfânt să îl ajute.
4 Acum, Dumnezeu ne dăruieşte multe daruri, dar Duhul Sfânt este izvorul unic al tuturor.
5 Există diferite feluri de slujire a lui Dumnezeu, dar unul şi acelaşi este Domnul pe care îl slujim.
6 Multe sunt manifestările prin care influenţează Dumnezeu vieţile noastre, dar unul şi acelaşi este Dumnezeul care face acest lucru în noi şi prin noi toţi cei care suntem ai săi.
7 Duhul Sfânt pune în lumină puterea lui Dumnezeu prin fiecare din noi, ca mijloc de ajutorare a întregii biserici.
8 Unuia Duhul Sfânt îi dăruieşte aptitudinea de a da sfaturi înţelepte, pe când, altuia el îi dă aptitudinea de a exprima în cuvinte cunoştinţele lui cele mai adânci, şi toate acestea prin intermediul aceluiaşi Duh.
9 Unuia el îi dă o credinţă deosebită, iar altuia puterea de a vindeca bolnavi.
10 Unora le dă puterea să facă minuni, iar altora puterea să profeţească şi să predice cu inspiraţie. Altuia îi dă puterea de a şti când vorbesc duhurile rele prin cei care pretind că vestesc mesajul lui Dumnezeu – sau când vorbeşte cu adevărat Duhul lui Dumnezeu. Ba altul este capabil să vorbească în limbi pe care nu le-a învăţat niciodată; iar alţii, care nu cunosc nici ei limba străină respectivă, primesc puterea de a înţelege ce se vorbeşte.
11 Acelaşi Duh Sfânt unic dăruieşte toate aceste daruri şi puteri, stabilind care din ele să ne revină fiecăruia dintre noi.
12 Trupul nostru are multe părţi, dar această multitudine de părţi formează totuşi un singur trup, toate părţile fiind adunate la un loc. Tot aşa este şi cu „trupul lui Cristos.”
13 Fiecare din noi este o parte din acest trup unic al lui Cristos. Unii din noi suntem evrei, alţii ne-evrei, unii suntem robi, alţii suntem liberi. Dar Duhul Sfânt ne-a potrivit pe fiecare la locul nostru, într-un singur trup. Noi am fost botezaţi în trupul lui Cristos de singurul Duh şi am primit acelaşi Duh Sfânt.
14 Da, aşa este deci, trupul are mai multe părţi, şi nu doar una singură.
15 Dacă piciorul zice: „Eu nu sunt o parte din trup fiindcă nu sunt mână”, asta nu înseamnă că nu mai e o parte a trupului.
16 Şi ce-aţi zice dacă aţi auzi urechea spunând: „Eu nu sunt o parte din trup deoarece nu sunt decât ureche, şi nu ochi”? Ar face-o oare asta să nu mai fie o parte a trupului?
17 Să presupunem că tot trupul ar fi doar ochi – atunci cu ce ai mai auzi? Sau dacă tot trupul ar fi o ureche uriaşă, cum ai mai putea mirosi?
18 Dumnezeu însă nu aşa ne-a făcut. El i-a făcut trupului nostru multe părţi şi pe fiecare a pus-o acolo unde a găsit el cu cale.
19 Cât de straniu ar arăta un trup dacă ar avea doar o singură parte!
20 Prin urmare, el a făcut mai multe părţi şi, cu toate acestea, există doar un singur trup.
21 Ochiul nu va putea zice niciodată mâinii: „N-am nevoie de tine. Capul nu va putea zice picioarelor: „N-am nevoie de voi.”
22 Iar unele părţi care par cele mai slabe şi mai lipsite de importanţă sunt, în fond, cele mai necesare.
23 Da, da, ne pare deosebit de bine că unele părţi par de-a dreptul ciudate! Şi ascundem cu atenţie de privirile altora părţile care nu trebuie văzute,
24 în timp ce părţile care se pot vedea nu necesită atâta grijă deosebită. Prin urmare, Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât, acelor părţi, care altfel ar putea părea mai puţin importante, să li se acorde o deosebită cinste şi grijă.
25 Aceasta aduce bucurie între părţile trupului, astfel ca ele să aibă aceeaşi grijă una faţă de alta cum au pentru ele însele.
26 Dacă suferă o parte, toate părţile suferă împreună cu ea, şi dacă e onorată o parte, toate se bucură dimpreună.
27 Iată ce vreau să spun: voi toţi formaţi, laolaltă, acel trup unic al lui Cristos şi fiecare din voi este o parte distinctă şi necesară din el.
28 Am să înşir câteva din părţile aşezate de el în biserica sa: apostoli, profeţi – respectiv acei care vestesc Cuvântul lui Dumnezeu cu inspiraţie – apoi învăţători, cei care fac minuni, cei care au darul vindecării, cei care-i pot ajuta pe alţii, cei care-i pot determina pe alţii să lucreze împreună, cei care vorbesc în limbi pe care nu le-au învăţat niciodată.
29 Toţi sunt apostoli? Fireşte că nu. Toţi sunt predicatori sau profeţi? Nu. Toţi sunt învăţători? Au toţi puterea să facă minuni?
30 Sunt toţi în stare să vindece bolnavi? Fireşte că nu. Ne dăruieşte oare Dumnezeu tuturor capacitatea de a vorbi în limbi pe care nu le-am învăţat niciodată? Oare toţi înţeleg şi pot tălmăci ce spun cei care au acest dar?
31 Nu, dar străduiţi-vă din tot sufletul să aveţi pe cel mai important dintre aceste daruri. Permiteţi-mi totuşi, mai întâi, să vă vorbesc despre altceva, cu mult mai bun decât toate celelalte!