1 Astfel, Apolo şi cu mine ar trebui să fim consideraţi ca slujitori ai lui Dumnezeu, care împart binecuvântările şi dezvăluie tainele lui.
2 Acum, cel mai important lucru la un slujitor este să facă exact ceea ce-i spune stăpânul.
3 Dar eu cum stau în această privinţă? Am fost un slujtor bun? Oricum ar fi, nu-mi fac probleme în această privinţă, sau ce crede oricine altul. Nu am încredere nici în propriul meu mod de a judeca această chestiune.
4 Conştiinţa îmi este curată, dar nici asta nu e dovada supremă. Domnul însuşi este cel care trebuie să mă examineze şi să decidă.
5 Aşadar, aveţi grijă să nu vă pripiţi cu concluziile pe care le trageţi cu privire la cineva, înainte de revenirea Domnului, respectiv dacă e sau nu un slujitor bun. Când va veni Domnul, va aprinde el lumina şi toată lumea va putea vedea exact cum este fiecare dintre noi, până în străfundul inimii Atunci fiecare va şti ce motive au determinat lucrul nostru pentru Domnul. Atunci Dumnezeu va da fiecăruia toată lauda cuvenită.
6 Am vorbit despre Apolo şi despre mine ca exemple prin care să ilustrez ce am spus până acum: anume că nu trebuie să aveţi persoane preferate. Nu trebuie să vă mândriţi cu unul din învăţătorii lui Dumnezeu mai mult decât cu ceilalţi.
7 Ce vă umflaţi aşa în pene? Ce lucru aveţi care să nu vă fi fost dat de Dumnezeu? Şi dacă tot ce aveţi e de la Dumnezeu, ce rost are să vă purtaţi ca şi când aţi fi cineva. Ori voi aţi realizat ceva prin voi înşivă?
8 Vi se pare că posedaţi deja toată hrana spirituală de care aveţi nevoie. Sunteţi sătui şi mulţumiţi, din punct de vedere spiritual, ca nişte regi bogaţi, care de pe tronurile lor ne privesc de sus! Eu unul aş dori ca realmente să fi ajuns pe tronurile voastre, căci atunci când vine vremea aceea, puteţi fi siguri că vom fi şi noi acolo, domnind împreună cu voi.
9 Uneori cred că Dumnezeu ne-a aşezat pe noi, apostolii, chiar la coadă, ca nişte prizonieri care îşi aşteaptă execuţia, expuşi la sfârşitul paradei unui învingător, pentru a fi o privelişte atât pentru oameni, cât şi pentru îngeri.
10 Religia, ziceţi voi, a făcut din noi nişte înapoiaţi dar, desigur, voi sunteţi, cu toţii, creştini înţelepţi, cu scaun la cap – nu aşa, oricum! Noi suntem slabi – nu însă voi! Voi vă bucuraţi de stima tuturor, pe când de noi râde toată lumea.
11 Până în clipa aceasta, noi am răbdat de foame şi sete, şi nici haine să ne ţină de cald nu avem. Am fost aruncaţi de colo-colo, fără să avem măcar un cămin al nostru.
12 Am trudit din greu, lucrând cu mâinile pentru a ne câştiga existenţa. Pe cei ce ne-au blestemat i-am binecuvântat. Cu cei ce ne-au rănit am avut răbdare.
13 Când s-au spus lucruri grele despre noi, am răspuns cu blândeţe. Şi cu toate acestea, până în clipa de faţă, noi suntem ca pleava călcată în picioare.
14 Nu vă scriu toate astea pentru ca să vă fie ruşine, ci să vă previn şi să vă sfătuiesc ca pe nişte copii iubiţi.
15 Fiindcă deşi puteţi avea încă zece mii de învăţători despre Cristos, nu uitaţi că nu mă aveţi decât pe mine de tată. Căci eu sunt cel care v-am adus la Cristos când v-am predicat Evanghelia.
16 Aşa că, vă rog fierbinte, urmaţi exemplul meu şi faceţi ca mine.
17 Chiar de aceea vi-l şi trimit pe Timotei, să vă ajute la aceasta. Căci el e unul din cei pe care i-am câştigat pentru Cristos, un copil iubit şi vrednic de toată încrederea în Domnul. El vă va reîmprospăta memoria cu învăţătura pe care o răspândesc în toate bisericile, oriunde mă duc.
18 Ştiu că unii din voi v-aţi mândrit, crezând că mi-e frică să vin la voi şi să mă ocup de voi.
19 Dar voi veni, şi asta cât de curând, dacă mă va lăsa Domnul, şi atunci voi vedea eu dacă oamenii aceştia mândri sunt doar nişte guralivi ori au într-adevăr puterea lui Dumnezeu.
20 Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe; ea înseamnă o viaţă trăită prin puterea lui Dumnezeu.
21 Deci alegeţi: să vin cu pedepse şi mustrări, ori cu dragoste paşnică şi cu blândeţe?