1 Şi acum, referitor la întrebările ridicate de voi în ultima voastră scrisoare: Răspunsul meu este că dacă nu vă căsătoriţi e bine.
2 De obicei însă e mai bine să fii căsătorit, fiecare bărbat cu soţia sa şi fiecare femeie cu soţul ei, fiindcă altfel s-ar putea să recădeţi în păcat.
3 Bărbatul are datoria să-i acorde soţiei tot ce constituie dreptul ei ca femeie căsătorită, iar soţia are datoria să facă la fel pentru soţul ei.
4 Căci o fată care se căsătoreşte nu mai are drepturi depline asupra trupului ei, întrucât de-acuma şi soţul ei are asemenea drepturi; în acelaşi mod, soţul nu mai are drepturi depline asupra propriului său trup, întrucât acesta aparţine acum şi soţiei.
5 Aşadar, nu vă refuzaţi aceste drepturi unul altuia. Singura excepţie de la această regulă ar putea-o constitui o înţelegere între soţ şi soţie prin care aceştia decid să se abţină de la drepturile căsătoriei pentru o perioadă limitată de timp, în care să se poată dedica mai mult rugăciunii. După aceea, e bine să fie din nou împreună, pentru ca să nu-i poată ispiti Satana, datorită lipsei lor de stăpânire de sine.
6 Nu spun că trebuie să vă căsătoriţi. Fireşte însă că vă puteţi căsători dacă doriţi.
7 Eu le-aş dori tuturor să poată trăi fără căsătorie, aşa cum sunt eu. Dar în această privinţă noi nu suntem făcuţi toţi la fel. Unora Dumnezeu le dă darul unui soţ sau al unei soţii, altora le dă darul să poată rămâne necăsătoriţi, şi totuşi fericiţi.
8 De aceea, eu le spun celor necăsătoriţi şi văduvelor – mai bine e să rămâneţi necăsătoriţi ca mine dacă puteţi.
9 Dar dacă nu vă puteţi stăpâni, atunci fie, căsătoriţi-vă! E mai bine să fiţi căsătoriţi, decât să ardeţi măcinaţi de pofte.
10 Acum însă pentru cei căsătoriţi eu am o poruncă, şi nu doar o simplă indicaţie. Iar porunca nu vine de la mine, căci iată ce a zis chiar Domnul: o soţie nu are voie să-şi părăsească soţul.
11 Însă dacă e despărţită de el, să ră-mână singură; ori, dacă nu, să se întoarcă la el. Iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţie.
12 Aş vrea să adaug aici nişte sugestii personale. Acestea nu mai sunt porunci venite din partea Domnului, dar mie mi se par nimerite. Dacă un creştin are o soţie care nu e creştină, şi care vrea totuşi să rămână împreună cu soţul ei, acesta nu trebuie s-o părăsească sau să divorţeze de ea.
13 Şi dacă o femeie creştină are un soţ care nu e creştin, dar vrea totuşi să rămână cu ea, nu trebuie să-l părăsească.
14 Căci soţul care nu crede se apropie astfel de Dumenzeu prin soţia sa creştină; iar soţia care nu crede se apropie de Dumnezeu prin soţul ei creştin. Altfel, copiii voştri ar fi socotiţi necredincioşi – însă, aşa cum stau lucrurile, ei sunt sfinţiţi.
15 Dar dacă soţul ne-creştin sau soţia ne-creştină doreşte să plece, poate să o facă. În asemenea cazuri, soţul sau soţia creştină să nu insiste ca celălalt să rămână, căci Domnul îi vrea pe copiii lui să trăiască în pace şi armonie.
16 Şi-apoi, voi, nevestelor, nu aveţi nici o asigurare că soţii voştri se vor converti dacă rămân cu voi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru voi, bărbaţilor, în cazul soţiilor voastre.
17 Când hotărâţi în aceste chestiuni, aveţi însă grijă să trăiţi aşa cum a rânduit Dumnezeu, căsătorindu-vă sau necăsătorindu-vă după îndemnul şi ajutorul pe care vi le dă Dumnezeu, acceptând orice situaţie în care vă pune Dumnezeu. Aceasta e regula mea pentru toate bisericile.
18 De pildă, un om care a trecut deja prin ceremonialul evreiesc al circumciziei înainte de a fi devenit creştin, nu trebuie să se îngrijoreze din pricina aceasta; de asemenea, dacă nu a fost tăiat împrejur, să nu o mai facă acum,
19 căci pentru un creştin nu are nici o importanţă dacă a trecut sau nu prin această ceremonie. Are însă importanţă, şi încă foarte mare, dacă este plăcut lui Dumnezeu şi respectă poruncile sale. Aceasta contează.
20 În genere, e bine ca omul să continue munca pe care o făcea atunci când l-a chemat Dumnezeu.
21 Eşti sclav cumva? Asta să nu te necăjească – nu încape însă nici o îndoială că, dacă ai ocazia să devii liber, nu trebuie să mai stai nici o clipă pe gânduri.
22 Dacă te cheamă Cristos, sclav fiind, nu uita că Cristos te-a eliberat de sub puterea teribilă a păcatului; iar dacă te-a chemat liber fiind, nu uita că acum eşti sclavul lui Cristos.
23 Tu ai fost cumpărat cu un preţ de Cristos, aşa că îi aparţii lui – fii dar liber acum de toate vanităţile şi temerile acestei lumi.
24 Aşadar, iubiţi fraţi, indiferent care ar fi situaţia în care se găseşte cineva când devine creştin, lăsaţi-l în acea stare, căci Domnul este acum prezent în locul unde se află spre a-l ajuta.
25 Acum am să încerc să răspund la cealaltă întrebare pusă de voi. Care e situaţia fetelor încă nemăritate? Să le lăsăm să se mărite? Drept răspuns la această întrebare nu am nici o poruncă specială din partea Domnului pentru ele. Domnul însă, în bunătatea sa, mi-a dăruit înţelepciune vrednică de încredere şi astfel am să vă împărtăşesc cu bucurie părerea mea în această privinţă.
26 Iată cum stă problema: noi creştinii ne găsim în prezent în faţa unor pericole mari ce ameninţă viaţa noastră, în vremuri ca acestea sunt de părere că e mai nimerit ca o persoană să rămână necăsătorită.
27 Desigur, dacă eşti deja căsătorit, nu divorţa din pricina aceasta, însă dacă nu eşti căsătorit, să nu te pripeşti s-o faci acum.
28 Dar dacă voi bărbaţii vă hotărâţi totuşi să vă căsătoriţi, mă rog, nu e nici un rău în asta; iar dacă o fată se mărită în timpuri ca acestea, lucrul nu constituie un păcat, deşi căsătoria va complica problemele şi aş dori să fiţi scutiţi de noi necazuri.
29 Important pentru noi este să ne amintim că nu ne-a mai rămas decât foarte puţin timp şi deci foarte puţine prilejuri de a lucra pentru Domnul, Din acest motiv, cei care au soţii ar trebui să rămână, pe cât posibil, liberi pentru Domnul;
30 fericirea sau tristeţea, ori bogăţia nu ar trebui să-l împiedice pe cineva să se consacre lui Dumnezeu.
31 Cei care vin adesea în contact cu lucrurile captivante ale acestei lumi ar trebui să profite de prilejurile oferite, fără a se lăsa dominaţi de ele; căci lumea în forma ei actuală va pieri curând.
32 În tot ceea ce faceţi, vreau să nu vă îngrijoraţi. Un bărbat neînsurat îşi poate petrece timpul slujind Domnului, gândindu-se cum să-i fie plăcut lui.
33 Pe când, unuia însurat nu-i mai este Chiar atât de uşor să facă acest lucru; el va trebui să se gândească la răspunderile sale pământeşti.
34 De acum va avea interese împărţite. La fel e şi cu o fată care se mărită. Şi pe ea o aşteaptă aceeaşi problemă. Cea nemăritată e dornică să-i fie plăcută Domnului prin felul ei de a fi şi prin toate acţiunile sale. Pe când, unei femei căsătorite gândul îi este la alte lucruri, cum ar fi gospodăria sau gusturile soţului.
35 Vă spun acestea pentru a vă veni în ajutor, nu ca să vă opresc cumva de la căsătorie. Dorinţa mea este ca prin tot ceea ce faceţi să-l slujiţi cât mai bine pe Domnul, având cât mai puţine lucruri care să vă distragă atenţia de la el.
36 Dacă cineva crede că se poartă incorect cu fecioara cu care s-a logodit şi dacă aceasta ajunge să nu fie considerată tânără, aşa încât, el simte că are obligaţia să se căsătorească cu ea, atunci să facă cum doreşte, căci nu săvârşeşte păcat. Cei doi să se căsătorească.
37 Dar bărbatul care a rezolvat problema în mintea lui şi nu e constrâns, ci stăpân pe viaţa lui, şi care s-a hotărât să nu se căsătorească cu fecioara respectivă – şi omul acesta procedează corect.
38 Aşadar cel care se căsătoreşte cu fecioara respectivă face bine dar cel care nu se căsătoreşte cu ea face şi mai bine.
39 Soţia este o parte integrantă din soţul ei, atâta timp cât acesta e în viaţă; dar dacă-i moare soţul, atunci se va putea recăsători – însă numai cu un creştin.
40 După părerea mea însă va fi mult mai fericită dacă nu se recăsătoreşte; şi cred că vă dau un sfat venit de la Duhul lui Dumnezeu când zic aceasta.