1 Următoarea voastră întrebare se referă la consumul hranei oferite ca jertfă idolilor, în această chestiune fiecare crede că el are dreptate! Totuşi, deşi faptul de a fi „atotştiutori” ne face să ne simţim importanţi, dragostea este lucrul de care e într-adevăr nevoie pentru a clădi biserica.
2 Dacă crede cineva că cunoaşte toate răspunsurile, prin asta îşi arată doar ignoranţa.
3 Pe când cel care-l iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat, rămâne receptiv la cunoştinţa lui Dumnezeu.
4 Dar, cum rămâne până la urmă? Putem sau nu să mâncăm carne închinată idolilor? Păi, ştim cu toţii că un idol nu este un dumnezeu adevărat şi că, de fapt, nu există decât un singur Dumnezeu, şi nimeni altul.
5 După unii oameni însă există mulţi dumnezei, atât în cer, cât şi pe pământ.
6 Noi însă ştim că nu există decât un singur Dumnezeu, Tatăl, care a creat toate lucrurile şi ne-a făcut şi pe noi copiii săi, şi există un singur Domn, Isus Cristos, care ne dă viaţă.
7 Totuşi unii fraţi creştini nu cunosc acest lucru. Toată viaţa au fost obişnuiţi să-i considere pe idoli ca fiind vii, crezând că hrana închinată idolilor este oferită realmente unor dumnezei adevăraţi. Astfel, când aceştia mănâncă din această hrană, devin neliniştiţi şi-i mustră conştiinţa.
8 Ţineţi minte un singur lucru, că pe Dumnezeu nu-l interesează dacă mâncăm sau nu această hrană. Nu pierdem nimic dacă mâncăm sau nu această hrană. Nu pierdem nimic dacă nu o mâncăm, dar nici nu câştigăm ceva dacă o mâncăm.
9 Fiţi însă cu băgare de seamă cum folosiţi această libertate de a consuma carnea, pentru ca nu cumva să-l faceţi pe vreun frate cu conştiinţa mai slabă decât voi să păcătuiască.
10 Căci, vedeţi, s-ar putea întâmpla următorul lucru: cineva care crede că e greşit să mănânce această hrană vă va vedea mâncând în templu, întrucât voi credeţi că nu e nici un rău în asta. Atunci şi el îşi va lua inima-n dinţi, făcând la fel, deşi tot timpul va avea sentimentul că nu e bine ce face.
11 Şi astfel voi, fiindcă „ştiţi că e îngăduit să faceţi acest lucru”, veţi fi răspunzători de rănirea spirituală a unui frate cu conştiinţa sensibilă, pentru care a murit Cristos.
12 Or, este un păcat împotriva lui Cristos să păcătuieşti împotriva fratelui tău, stârnindu-l să facă un lucru considerat de el greşit.
13 Astfel, dacă prin faptul că mănânc hrană închinată idolilor s-ar putea ca fratele meu să păcătuiască, nu mă voi mai atinge de ea cât trăiesc, întrucât nu vreau să-i pricinuiesc nici un rău.