1 Eu sunt apostol, trimis al lui Dumnezeu, fiind răspunzător nu doar în faţa unui simplu om. Eu l-am văzut cu adevărat pe Isus Domnul nostru, cu ochii mei. Şi vieţile voastre transformate sunt rodul ostenelii mele pentru el.
2 Chiar dacă, după părerea unora nu sunt apostol, pentru voi în mod cert sunt, căci voi prin mine aţi fost câştigaţi de partea lui Cristos.
3 Acesta e răspunsul pe care-l dau celor care vin să mă conteste.
4 Sau eu nu am nici un drept? Oare nu pot avea pretenţia să mi se acorde acelaşi privilegiu pe care-l au şi ceilalţi apostoli, acela de a fi găzduit în casele voastre?
5 Dacă aş avea soţie şi dacă ea ar fi creştină, nu aş putea să o iau cu mine în călătoriile mele, aşa cum fac şi ceilalţi ucenici, cum fac fraţii Domnului şi Petru?
6 Apoi, oare numai Barnaba şi cu mine trebuie să lucrăm întruna pentru a ne câştiga e-xistenţa, în timp ce, celorlalţi, le asiguraţi voi cele necesare traiului?
7 Care e soldatul care să se întreţină singur în armată? Ori, aţi auzit vreodată de vreun gospodar care să nu aibă dreptul să mănânce o parte din recolta sa? Care e ciobanul de la oi sau capre, care să mulgă laptele şi să nu bea din el?
8 Dar nu citez aici doar părerile oamenilor privitor la ce este bine. Eu vă spun ce zice legea lui Dumnezeu.
9 Căci în legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise el spunea că nu trebuie să-i pui boului o botniţă pentru a-l împiedica să mănânce când ieşi cu el la treierat. Credeţi că numai la boi s-a gândit Dumnezeu când a rostit aceste cuvinte?
10 Oare nu s-a gândit şi la noi? Fireşte că da. A spus aceasta ca să ne arate că lucrătorii creştini trebuie plătiţi de cei pe care îi ajută. E normal ca cei ce ară şi treieră să se aştepte la o parte din recoltă!
11 Noi am semănat în sufletele voastre sămânţă duhovnicească bună. E prea mult atunci să cerem, în schimb, doar nişte hrană şi îmbrăcăminte?
12 Altora, care vă predică, le daţi aceste lucruri, şi bine faceţi. Dar oare nouă nu ni s-ar cuveni un drept şi mai mare la ele? Cu toate acestea, noi nu am făcut niciodată uz de acest drept, ci întotdeauna ne-am descurcat singuri, fără ajutorul vostru. Noi nu am cerut nicio dată nici un fel de plată, temându-ne ca nu cumva, astfel, să vă pierdeţi din interesul manifestat pentru mesajul ce vi-l aducem din partea lui Cristos.
13 Nu vă daţi seama că Dumnezeu le-a spus celor ce slujeau în templul său să-şi ia fiecare după nevoile sale o parte din hrana închinată lui ca dar? Iar cei care lucrează la altarul lui Dumnezeu primesc şi ei o parte din hrana adusă ca jertfă lui Dumnezeu.
14 În acelaşi mod, Domnul a hotărât ca cei ce predică Evanghelia să fie întreţinuţi de aceia care o primesc.
15 Cu toate acestea, nu v-am cerut vreodată un ban. Şi nici de data asta nu vă scriu pentru a lăsa să se înţeleagă că aş don s-o fac de acum încolo. Adevărul e că mai bine aş muri de foame decât să-mi pierd bucuria pe care o am de a vă predica gratuit.
16 Căci doar faptul că vă predic Evanghelia nu constituie un merit deosebit pentru mine – chiar dacă aş vrea, tot n-aş putea să încetez să mai predic. Aş fi într-o stare jalnică de tot. Vai de mine dacă nu predic!
17 Dacă mi-aş oferi singur serviciile, şi atunci Domnul mi-ar da o răsplată deosebită; dar lucrurile stau altfel, căci Dumnezeu m-a ales şi mi-a încredinţat această misiune sacră, aşa că n-am încotro.
18 Care este atunci plata mea în acest caz? Este deosebita bucurie de care am parte cind predic Evanghelia fără plată, oricui, fără să revendic ce mi s-ar cuveni.
19 Şi acest lucru prezintă un real avantaj: eu nu am obligaţia să ascult de cineva doar pentru că îmi plăteşte ceva, totuşi, eu singur am devenit, de bunăvoie şi bucuros, slujitorul tuturor pentru a-i câştiga la Cristos.
20 Când sunt cu evreii par a fi unul de-al lor, pentru ca ei să asculte Evanghelia iar eu să-i pot câştiga pentru Cristos. Când sunt printre ne-evrei, care ţin datinile şi îndeplinesc ceremonialurile evreieşti, nu port discuţii contradictorii cu ei, deşi în sinea mea nu-i aprob, dar procedez aşa pentru a-i ajuta.
21 Când sunt cu paginii, mă învoiesc cu ei pe cât posibil, având doar grijă să fac întotdeauna ce este bine pentru un creştin. Şi astfel, învoindu-mă, ajung să le câştig încrederea, reuşind în acelaşi timp să-i ajut.
22 Când sunt cu cei a căror conştiinţă îi mustră uşor, nu mă port cu ei ca şi când aş cunoaşte totul şi nu spun că sunt nesăbuiţi; drept urmare, ei nu se mai împotrivesc când vreau să-i ajut. Deci, indiferent cum ar fi persoana respectivă, eu încerc să-i vorbesc despre Cristos ca să fie mântuit.
23 Fac aceasta din dorinţa de a le aduce Evanghelia, dar şi pentru binecuvântarea de care am parte eu însumi când îi văd venind la Cristos.
24 Într-o cursă de alergări toţi aleargă, dar numai unul singur ajunge primul la ţintă. Deci alergaţi şi voi la cursa voastră spre a câştiga.
25 Ca să câştigaţi întrecerea, trebuie să renunţaţi la multe lucruri care v-ar putea împiedica să realizaţi performaţa maximă. Un atlet se supune de bună voie la atâtea restricţii, doar pentru a câştiga o medalie sau o cupă de argint dar noi o facem de dragul nepieritoarei răsplăţi cereşti.
26 Aşa că, alerg drept spre ţintă, având un scop precis la fiecare pas ce-l fac. Lupt pentru a învinge. Eu nu dau cu pumnul în vânt, sau în joacă.
27 Asemenea unui atlet, îmi disciplinez trupul, purtându-mă aspru cu el şi antrenându-l să execute ceea ce trebuie, şi nu ce ar dori el. Fiindcă, altminteri, mă tem ca nu cumva după ce i-am înscris pe alţii la concurs, eu însumi să fiu în cele din urmă descalificat şi să mi se poruncească să mă retrag.