1 Căci noi nu trebuie să uităm nici o clipă, iubiţi fraţi, ce li s-a întâmplat înaintaşilor noştri în pustiu. Dumnezeu i-a călăuzit, trimiţându-le un nor care să meargă înaintea lor; şi i-a trecut pe toţi cu bine prin Marea Roşie.
2 Acesta s-ar putea numi „botezul” lor – un botez în mare şi în nor! – ca urmaşi ai lui Moise: actul prin care se angajau să-l recunoască de conducător al lor.
3 Şi printr-un miracol, Dumnezeu le-a trimis acolo, în deşert, hrană şi apă de băut;
4 ei au băut apa pe care le-a dat-o Cristos. El era cu ei acolo, ca o Stâncă măreaţă de înviorare spirituală.
5 Şi după toate acestea, marea lor majoritate nu l-au ascultat pe Dumnezeu, fiind nimiciţi de el în pustiu.
6 Lecţia aceasta constituie pentru noi un avertisment sever să nu dorim lucruri rele ca ei
7 şi să nu ne închinăm la idoli cum au făcut ei. (Scripturile, ne spun că: „Oamenii s-au aşezat să mănânce şi să bea, după care s-au ridicat să danseze” în semn de închinare la viţelul de aur.)
8 Să ne fie învăţătură şi ce li s-a întâmplat lor când unii din ei au păcătuit cu soţiile altora şi 23.000 au căzut răpuşi într-o singură zi.
9 Să nu puneţi la încercare răbdarea Domnului – căci ei au făcut-o şi au murit de muşcăturile unor şerpi veninoşi.
10 Să nu murmuraţi împotriva lui Dumnezeu şi a modului cum se poartă cu voi, aşa cum au făcut unii din ei, căci Dumnezeu de aceea şi-a trimis îngerul să-i nimicească.
11 Toate aceste lucruri li s-au întâmplat lor, pentru ca nouă să ne fie învăţătură de minte, să nu facem şi noi la fel; ele au fost consemnate pentru ca noi, în zilele acestea de pe urmă, să le cunoaştem şi să învăţăm din ele.
12 Deci fiţi atenţi! Dacă gândiţi cumva astfel: „Eu unul n-aş face una ca asta”, ce li s-a întâmplat să fie şi pentru voi un avertisment, căci şi voi puteţi cădea în păcat.
13 Nu uitaţi însă un lucru: poftele dăunătoare care pătrund în viaţa voastră nu sunt deloc o noutate. Sunt mulţi care au avut de înfruntat exact aceleaşi dificultăţi, înaintea voastră. Şi nici o ispită nu e irezistibilă. Puteţi să vă bizuiţi pe Dumnezeu că el va avea grijă ca ispita să nu devină atât de mare încât voi să nu vă mai puteţi împotrivi ei; căci el a făcut o promisiune în acest sens şi va face precum a zis: El vă va arăta cum să scăpaţi de sub puterea ispitei, astfel încât să vă puteţi totuşi împotrivi cu răbdare.
14 Aşadar, prieteni, evitaţi cu tot dinadinsul orice formă de închinare la idoli.
15 Voi sunteţi oameni cu minte. Aşadar, judecaţi voi înşivă dacă nu e adevărat ceea ce am să vă spun.
16 Când cerem binecuvântarea Domnului asupra cupei de vin din care bem la masa Domnului, oare nu înseamnă aceasta că toţi cei care beau din ea sunt părtaşi ai binecuvântării prin sângele lui Cristos? Şi când frângem pâinea, mâncând din ea împreună, nu înseamnă oare că avem cu toţii parte de foloasele ce ni le-a adus trupul său?
17 Oricât de mulţi am fi, toţi mâncăm din aceeaşi pâine, arătând prin aceasta că suntem toţi părţi ale unuia şi aceluiaşi trup unic al lui Cristos.
18 Evreii, de asemenea, toţi care mănâncă jertfele sunt uniţi prin acest act.
19 Dar unde vreau să ajung? Susţin eu oare că idolii cărora păgânii le aduc jertfe sunt vii cu adevărat ori dumnezei în toată puterea cuvântului, şi că, deci, aceste jertfe ar avea o valoare oarecare? Da de unde!
20 Ceea ce vreau să spun este că cei care închină hrană acestor idoli aduc jertfă demonilor, şi nicidecum lui Dumnezeu. Or, eu nu doresc ca vreunul din voi să se asocieze cu demonii când, împreună cu păgânii, consumaţi hrana care a fost închinată acestor idoli.
21 Nu puteţi bea din cupă şi la Masa Domnului, şi la masa Satanei, după cum nu puteţi mânca pâine şi la Masa Domnului, şi la masa Satanei.
22 Ce? Va să zică, îl ispitiţi pe Domnul să se mânie pe voi? Sunteţi cumva mai puternici decât el?
23 Negreşit, sunteţi liberi să mâncaţi hrană închinată idolilor dacă doriţi; nu e împotriva legilor lui Dumnezeu să mănânci asemenea carne, dar aceasta nu înseamnă că acum vă puteţi da drumul fără nici o limită. Poate fi absolut legal, şi totuşi s-ar putea să nu fie cel mai bun sau mai folositor lucru de făcut.
24 Nu vă gândiţi doar la voi! Încercaţi să vă gândiţi şi la cel de lângă voi, cam ce ar fi mai bine pentru el.
25 Iată ce ar trebui să faceţi: Luaţi orice carne doriţi de pe piaţă. Nu întrebaţi dacă a fost sau nu închinată idolilor, pentru a nu vă încărca conştiinţa.
26 Căci pâmântul şi tot ce e bun pe el aparţine Domnului şi vă este dat vouă.
27 Dacă vă invită la masă un necredincios, puteţi accepta invitaţia dacă doriţi. Mâncaţi orice vi se pune înainte şi nu puneţi nici un fel de întrebări în legătură cu bucatele servite. Căci în acest caz nu veţi avea de unde să ştiţi dacă au fost sau nu sacrificate în prealabil idolilor, şi deci nu va mai exista riscul de a avea mustrări de conştiinţă pentru că aţi consumat hrana respectivă.
28 Dar dacă vă previne cineva că această carne a fost închinată idolilor, atunci să nu o mâncaţi de dragul celui care v-a spus şi din menajamente pentru conştiinţa sa.
29 În cazul acesta, contează cum vede el problema, nu cum o vedeţi voi. Bine, bine, veţi zice voi, dar sunt eu oare obligat să mă călăuzesc şi să mă reţin de la anumite lucruri doar pentru a respecta părerea cuiva?
30 Dacă eu pot să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru mâncare şi aceasta îmi prieşte, de ce trebuie să-l las pe altul să-mi strice tot cheful fiindcă el consideră că eu greşesc?
31 Ei bine, am să vă spun de ce. Fiindcă tot ce faceţi voi trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu, chiar şi ce mâncaţi şi ce beţi.
32 Nu fiţi, deci, o piatră de poticnire pentru cineva, fie că e evreu, fie că e ne-evreu ori creştin.
33 Şi eu urmez acelaşi plan. Încerc să fiu pe placul tuturor prin ceea ce fac, renunţând la ceea ce-mi place sau îmi cade mie cel mai bine, spre a le fi lor pe plac.