1 Am început oare să ne asemănăm cu învăţătorii aceia falşi ai voştri, care vă vorbesc tot timpul doar despre ei înşişi şi vi se prezintă cu scrisori lungi de recomandare? Consider că în privinţa noastră nu aveţi nevoie de nici o scrisoare de recomandare.
2 Singura scrisoare de care am nevoie sunteţi voi înşivă! Cât priveşte schimbarea în bine ce a survenit în inimile voastre, oricine poate vedea că am făcut o lucrarea bună printre voi.
3 Toţi vor observa că sunteţi o scrisoare de la Cristos, scrisă de noi. Nu e o scrisoare aşternută cu toc şi cerneală, ci prin Duhul Dumnezeului celui viu; nu e săpată în piatră, ci în inimi omeneşti.
4 Îndrăznim să afirmăm aceste lucruri bune despre voi numai datorită marii încrederi pe care o avem în Dumnezeu prin Cristos, că el ne va ajuta să rămânem credincioşi celor afirmate de noi,
5 şi nu fiindcă am crede că putem realiza noi înşine ceva trainic. Singura noastră putere şi singurul nostru ajutor ne vin de la Dumnezeu.
6 El este acela care ne-a ajutat să spunem altora despre noul său legământ pe baza căruia pot fi mântuiţi. Noi nu le spunem că trebuie să se supună fiecărei legi a lui Dumnezeu fiindcă altfel vor muri, ci le spunem că există viaţă pentru ei de la Duhul Sfânt. Vechea cale de mântuire prin încercarea de a păzi Legea sfârşeşte în moarte; prin calea cea nouă, Duhul Sfânt le dă viaţă.
7 Cu toate acestea, acel sistem străvechi de legi care ducea la moarte a fost încununat la început cu atâta slavă, încât oamenii nu au putut suporta să-l privească pe Moise în faţă. Deoarece, în momentul în care le-a dat legea lui Dumnezeu pe care urmau s-o respecte, faţa îi strălucea cu însăşi slava lui Dumnezeu – deşi, începuse deja să-şi piardă din luminozitate.
8 Atunci noi oare să nu ne aşteptăm la o slavă, cu mult mai mare, în zilele acestea când Duhul Sfânt dăruieşte viaţă?
9 Dacă planul care duce la pieire a fost slăvit, cu mult mai slăvit este planul care-i pune pe oameni în ordine cu Dumnezeu.
10 De fapt, slava aceea de la în ceput, ce strălucea pe faţa lui Moise, e palidă pe lângă copleşitoarea slavă a noului legământ.
11 Deci, dacă vechiul sistem, care s-a stins cu timpul, era totuşi încununat de slavă cerească, slava noului plan de mântuire al lui Dumnezeu este, cu siguranţă, mai mare, fiindcă este eternă.
12 Întrucât ştim că noua slavă de acum nu se va risipi niciodată, putem predica cu mare îndrăzneală,
13 nu ca Moise, care şi-a acoperit faţa cu un văl, pentru ca israeliţii să nu vadă cum i se pierde slava.
14 Însă nu numai faţa lui Moise era acoperită cu un văl, ci şi minţile şi priceperea poporului său, care era împiedicat să vadă. Ba, încă şi acum, când se citeşte Scriptura, ai impresia că inimile şi minţile evreilor sunt acoperite de un văl gros, întrucât ei nu văd şi nu pot înţelege adevăratul sens al Scripturilor. Căci vălul acesta al neînţelegerii nu poate fi înlăturat decât prin credinţa în Cristos.
15 Chiar şi azi, când citesc ei scrierile lui Moise, un văl este peste inimile lor, (întrucât ei cred că respectarea Legii este calea prin care pot fi mântuiţi).
16 Dar, ori de câte ori se întoarce cineva la Domnul din păcatele sale, vălul este numaidecât înlăturat.
17 Domnul este Spiritul care dă viaţă şi unde e el, acolo e libertate faţă de încercarea de a fi salvat prin respectarea legilor lui Dumnezeu.
18 Noi credincioşii nu avem nici un văl pe faţă; noi putem fi oglinzi ce reflectă luminos slava Domnului. Şi în măsura în care lucrează Duhul Domnului înlăuntrul nostru, ne asemănăm tot mai mult cu el.