1 Mi-am zis: „Nu, hotărât lucru, n-am să-i mai întristez printr-o altă vizită penibilă.”
2 Căci dacă eu vă întristez, atunci mie cine are să-mi aducă bucurie? Voi sunteţi cei care-mi aduceţi bucurie; or, dacă eu vă provoc durere, ce bucurie o să mai am?
3 De aceea am scris aşa cum am scris în ultima mea scrisoare, pentru ca să limpeziţi situaţia înainte de venirea mea. Astfel, când, în sfârşit, voi veni la voi, nu mă vor/ întrista tocmai aceia care s-ar cuveni să-mi aducă cea mai mare bucurie. Eram convins că bucuria voastră depinde atât de mult de a mea, încât nici voi nu veţi fi mai fericiţi dacă nu voi veni la voi cu bucurie.
4 Ah, cât de greu mi-a fost să scriu scrisoarea aceea! Aproape că mi-a frânt inima şi vă spun sincer că am plâns scriind-o. Nu am vrut să vă rănesc, dar a trebuit să vă arăt cât de mult vă iubesc şi cât mă interesează soarta voastră.
5 Nu uitaţi că omul acela despre care v-am scris – pricina întregului necaz – nu mi-a adus mâhnire mie personal, cât vouă celorlalţi (deşi, e drept, m-a atins şi pe mine).
6 N-aş vrea să fiu mai aspru cu el decât s-ar cuveni. Destul a fost pedepsit prin faptul că l-aţi condamnat cu toţii într-un singur glas.
7 Acum este timpul să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi. Altminteri, s-ar putea să ajungă atât de înverşunat şi descurajat, încât să nu-şi mai revină.
8 Vă rog să-i arătaţi acum că îl iubiţi încă foarte mult.
9 V-am scris aşa cum v-am scris pentru ca să văd până unde veţi merge cu ascultarea faţă de mine.
10 Când iertaţi voi pe cineva, şi eu îl iert. Şi orice am iertat (în măsura în care m-a afectat şi pe mine), am iertat prin autoritatea lui Cristos şi spre binele vostru.
11 Trebuie să iertăm şi din alt motiv şi anume, pentru a nu fi înşelaţi de Satana; căci noi ştim ce încearcă el să facă.
12 Ei bine, când am ajuns în cetatea Troas, Domnul mi-a dat ocazii extraordinare de a predica Evanghelia.
13 Dar Tit, scumpul meu frate, nu era acolo ca să mă întâmpine şi astfel, nu m-am putut odihni, întrebându-mă unde o fi şi ce i s-o fi întâmplat. Aşa că, mi-am luat rămas bun şi am plecat direct în Macedonia, încercând să dau de el acolo.
14 Dar, să-i mulţumim lui Dumnezeu! Căci prin ceea ce a făcut Cristos, el a triumfat asupra noastră, astfel că acum, oriunde mergem, el se foloseşte de noi pentru a le vorbi altora despre Domnul şi a răspândi Evanghelia ca pe un parfum ales.
15 Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, în viaţa noastră există o aromă plăcut mirositoare, sănătoasă. Este mireasma lui Cristos din noi, o aromă atât pentru cei mântuiţi, cât şi pentru cei nemântuiţi din jurul nostru.
16 Pentru cei ce nu sunt mântuiţi, noi suntem ca o duhoare înfricoşătoare, care le aminteşte de moarte şi osândă, pe când celor care-l cunosc pe Cristos, noi le suntem un parfum dătător de viaţă. Dar cine se simte în stare de o asemenea sarcină?
17 Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inima curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos.