1 Acum însă ştim că dacă e nimicit cortul acesta pământesc în care locuim, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă eternă în cer, nezidită de mâini omeneşti.
2 Între timp însă gemem, tânjind de dor să fim îmbrăcaţi cu locuinţa noastră cerească,
3 pentru că atunci când vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi goi.
4 Căci atâta timp cât suntem în cortul acesta, gemem şi suntem împovăraţi, deoarece nu dorim să fim dezbrăcaţi, ci să fim îmbrăcaţi cu locuinţa cerească, pentru ca ceea ce e muritor să poată fi înghiţit de viaţă.
5 Însă Dumnezeu tocmai pentru scopul acesta ne-a creat şi ne-a dăruit Duhul Său ca o arvună, garantându-ne ceea ce urmează încă să primim.
6 Aşteptăm acum cu bucurie şi încredere să primim trupurile noastre cereşti, conştienţi fiind că fiecare clipă petrecută în aceste trupuri muritoare înseamnă o clipă petrecută departe de locuinţa noastră cerească, unde vom fi împreună cu Isus.
7 Noi ştim că aceste lucruri sunt adevărate, prin credinţă, şi nu prin vedere.
8 Şi nu ne temem, ci ne-am împăcat cu gândul că vom muri, fiindcă atunci vom merge acasă la Domnul.
9 Deci obiectivul nostru este să-i facem pe plac lui prin tot ce în treprindem, fie că ne aflăm aici, în acest trup, fie că suntem detaşaţi de acest trup, dar cu Domnul în cer.
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm îna intea lui Cristos, pentru a fi judecaţi şi a ni se dezvălui viaţa în faţa sa. Fie care din noi va primi ceea ce i se cu vine pentru lucrurile bune sau rele pe care le va fi făcut în trupul său pământesc.
11 Tocmai fiindcă avem această teamă solemnă de Domnul, veşnic prezentă în mintea noastră, muncim cu atâta sârguinţă pentru câştigarea altora. Dumnezeu cunoaşte inimile noastre şi ştie cât sunt de curate în această privinţă, după cum sper că şi voi le cunoaşteţi în adâncul vostru.
12 Am început cumva din nou să ne umflam în pene? Nici vorbă de aşa ceva! Vă înarmez doar cu argumente serioase pe care le puteţi folosi faţă de aceia dintre voi care se laudă ce grozavi sunt şi cât de bine predică, dar nu au inimă sinceră şi curată. Voi vă puteţi lăuda cu noi că, cel puţin, avem intenţii bune şi sincere.
13 Suntem oare nebuni de spunem asemenea lucruri despre noi înşine? Dacă suntem, atunci e pentru a da slavă lui Dumnezeu. Iar dacă, dimpotrivă, suntem în toate facultăţile mintale, asta e spre folosul vostru.
14 Tot ce facem pentru voi se datorează faptului că suntem călăuziţi de iubirea lui Cristos. Din moment ce credem că Cristos a murit pentru noi toţi, trebuie să credem şi că noi am murit faţă de vechiul fel de trai pe care îl duceam cândva.
15 El a murit pentru toţi, aşa încât toţi cei care trăiesc, ca unii care au primit de la el viaţă veşnică, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, după bunul lor plac, ci să-şi trăiască viaţa după placul lui Cristos, care a murit şi a înviat pentru ei.
16 Aşadar, încetaţi de a-i mai cântări pe creştini după ce crede lumea despre ei sau după cum vi se par vouă, la suprafaţă. Odată gândeam şi eu aşa despre Cristos, în mod eronat, crezând că nu e decât un om ca mine. Câtă deosebire în felul meu actual de a gândi!
17 Când se întoarce cineva la Dumnezeu, devine un om cu totul nou pe dinăuntru. El nu mai este deloc acelaşi. S-a născut o nouă viaţă!
18 Toate lucrurile acestea noi sunt de la Dumnezeu, care ne-a readus la sine prin faptele lui Cristos. Şi Dumnezeu ne-a dăruit privilegiul de a-i îndemna pe toţi să intre în graţia sa şi să ne împace cu el.
19 Căci Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine, nemaiţinând cont de păcatele lor, ci ştergându-le cu desăvârşire. Acesta e minunatul mesaj pe care ni l-a dat el să-l vestim altora.
20 Noi suntem ambasadorii lui Cristos. Dumnezeu se foloseşte de noi pentru a vă vorbi: noi vă rugăm fierbinte, aşa cum v-ar ruga însuşi Cristos, să primiţi dragostea ce v-o oferă el: împăcaţi-vă cu Dumnezeu.
21 Căci Dumnezeu l-a încărcat pe Cristos cu păcatele noastre, pe el, cel care era fără păcat, iar apoi, în schimbul acestora, a turnat bunătatea lui Dumnezeu în noi!