1 Ca părtaşi ai lui Dumnezeu, vă rugăm fierbinte să nu lăsaţi să vă scape mesajul acesta minunat despre marea bunătate a lui Dumnezeu.
2 Căci aşa zice Dumnezeu: „Strigătul vostru a ajuns la mine la momentul potrivit, când uşile de primire erau larg deschise. V-am ajutat în ziua aceea când a fost oferită salvarea”. În clipa de faţă, Dumnezeu e gata să vă primească cu bucurie. Astăzi e gata să vă salveze.
3 Noi încercăm să trăim în aşa fel, încât nimeni să nu fie ofensat sau împiedicat să-l găsească pe Domnul din pricina felului nostru de a acţiona, în aşa fel încât nimeni să nu se poată lega de noi şi să dea apoi vina pe Domnul.
4 De fapt, prin tot ceea ce facem, încercăm să dovedim că suntem nişte vestitori adevăraţi ai lui Dumnezeu, îndurăm suferinţe, greutăţi şi necazuri de tot felul.
5 Am fost bătuţi, aruncaţi în închisoare, am înfruntat mânia gloatelor, am muncit până la epuizare, am petrecut nopţi întregi nedormite, de veghe, şi am postit.
6 Ne-am dovedit a fi ceea ce afirmăm că suntem prin vieţile noastre integre, prin înţelegerea Evangheliei şi prin răbdarea noastră. Am fost buni, plini de iubire adevărată şi umpluţi cu Duhul Sfânt.
7 Am fost demni de încredere iar puterea lui Dumnezeu ne-a ajutat în tot ce am întreprins. Ne-a stat la dispoziţie întreg arsenalul unui om evlavios – arme de apărare şi arme de atac.
8 Noi rămânem credincioşi Domnului, fie că suntem onoraţi, fie că suntem dispreţuiţi, fie că suntem criticaţi, fie că suntem lăudaţi. Noi suntem sinceri, deşi alţii spun că am fi mincinoşi.
9 Lumea ne ignoră, dar Dumnezeu ne cunoaşte; trăim în vecinătatea morţii şi totuşi uite ce vii suntem! Am fost răniţi, dar n-am fost lăsaţi să murim.
10 Avem în inimă durere dar, în acelaşi timp, şi bucuria Domnului. Suntem săraci, dar dăm altora bogate daruri spirituale. Nu posedăm nimic, şi totuşi ne bucurăm de toate.
11 O, scumpii mei prieteni corinteni! V-am făcut cunoscut tot ceea ce simt; vă iubesc din toată inima.
12 Orice răceală care mai stăruie între noi se datorează nu lipsei mele de dragoste, ci faptului că iubirea voastră e prea mică şi nu ajunge până la mine pentru a mă atrage.
13 Vă vorbesc acum ca şi când aţi fi chiar proprii mei copii. Deschideţi-vă inimile faţă de noi! Răspundeţi la dragostea noastră!
14 Să nu intraţi în tovărăşie cu cei care nu-l iubesc pe Domnul, căci ce au oamenii lui Dumnezeu în comun cu oamenii păcatului? Cum poate convieţui lumina cu întunericul?
15 Şi ce armonie poate exista între Cristos şi Diavolul? Cum se poate întovărăşi un credincios cu un necredincios?
16 Şi ce unire poate exista între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci voi sunteţi templul lui Dumnezeu, căminul Dumnezeului viu şi aşa a declarat Dumnezeu despre voi: „Eu voi locui în ei şi voi umbla printre ei, voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu.”
17 De aceea, Domnul a zis: „Părăsiţi-i; despărţiţi-vă de ei; nu vă atingeţi de ce este murdar; şi eu vă voi primi
18 şi vă voi fi Tată iar voi veţi fi fiii şi fiicele mele.”