1 De la Iacob, slujitor al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos. Către creştinii evrei împrăştiaţi peste tot: Salutări!
2 Iubiţi fraţi, este cumva viaţa voastră plină de greutăţi şi ispite? Atunci bucuraţi-vă din tot sufletul,
3 deoarece, când calea-i aspră, răbdarea voastră are prilejul să crească.
4 Numai, lăsaţi-o să crească şi nu daţi bir cu fugiţii în faţa dificultăţilor de care vă loviţi. Fiindcă atunci când răbdarea voastră va fi făcut pe deplin lucrarea, veţi deveni oameni maturi, cu un caracter bine format, împliniţi în toate privinţele.
5 Dacă doriţi să ştiţi ce vrea Dumnezeu de la voi, rugaţi-l să vă spună ce trebuie să faceţi şi el vă va spune bucuros, căci oricând e gata să dea o măsură îndoită de înţelepciune tuturor celor care i-o cer; şi niciodată n-are să vă reproşeze că i-aţi cerut-o.
6 Dar când îi cereţi în rugăciune, aşteptaţi-vă şi primiţi. Credeţi şi nu vă îndoiţi, căci cel care se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi aruncat încolo în încoace.
7 Să nu se aştepte omul acela să primească ceva de la Domnul,
8 căci este un om cu mintea îndoielnică, nestatornic în toate căile lui.
9 Creştinul pe care lumea nu pune prea mult preţ trebuie să fie bucuros, pentru că e mare în ochii Domnului.
10 Dar bogatul ar trebui să fie smerit, căci bogăţiile sale nu înseamnă nimic pentru Domnul iar el va dispare în curând,
11 ca o floare ce şi-a pierdut frumuseţea de îndată ce s-a veştejit sub arşiţa soarelui de vară. Ca iarba sunt bogaţii! Curând vor muri şi ei, lăsând în urmă toate activităţile lor febrile.
12 Fericit e omul care nu cedează, refuzând să păcătuiască atunci când e ispitit, fiindcă după ce trece ispita, va primi ca răsplată cununa vieţii, promisă de Dumnezeu tuturor celor care-l iubesc.
13 Nu uitaţi că, atunci când cineva e atras la rău, nu Dumnezeu este ce-l care îl ispiteşte, fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit şi nici nu ispiteşte pe nimeni,
14 ci ispita e atracţia propriilor gânduri şi dorinţe rele ale omului.
15 Gândurile acestea rele duc la acţiuni rele, care sunt apoi urmate de pedeapsa cu moartea.
16 Deci să nu vă înşelaţi, iubiţi fraţi!
17 Dar orice dar bun şi desăvârşit se coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18 El, de bunăvoie, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim o pârgă a întregii sale creaţii.
19 Iubiţi fraţi, să nu uitaţi că cel mai bine e să asculţi mult, să vorbeşti puţin şi să nu te superi,
20 căci supărarea nu produce viaţa neprihănită pe care o doreşte Dumnezeu.
21 Aşadar, debarasându-vă de orice murdărie şi revărsare de răutate, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit, care poate să vă mântuiască sufletele.
22 Dar să nu uitaţi că nu e deajuns să auziţi acest mesaj, ci trebuie să-l împliniţi prin faptele voastre. Prin urmare, luaţi seama să nu vă înşelaţi singuri.
23 Fiindcă, persoana care se rezumă doar la ascultarea mesajului, fără să-l şi împlinească, e ca omul care-şi priveşte faţa în oglindă.
24 De îndată ce se îndepărtează de ea, imaginea chipului său dispare, iar el nu-şi mai aminteşte cum arată la faţă.
25 Dar dacă cineva pătrunde cu privirea adâncimea legii lui Dumnezeu, care este legea libertăţii, nu numai că o va reţine, ci se va şi conforma în faptă, iar Dumnezeu îl va binecuvânta nespus în tot ce va face.
26 Oricine îşi zice creştin, şi totuşi nu-şi înfrânează limba sa cea ascuţită, se amăgeşte singur iar religia sa nu are prea multă valoare.
27 Creştinul curat şi fără prihană, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, este acela care are grijă de orfani şi de văduve, care rămâne credincios Domnului şi nu se lasă întinat sau contaminat de legăturile sale cu lumea.