1 Care să fie pricina certurilor şi luptelor dintre voi? Nu cumva, puhoiul de dorinţe rele dinlăuntrul vostru?
2 Poftiţi ce nu-i al vostru şi atunci săvârşiţi omor, numai ca să puneţi mâna pe lucrul dorit. Vi se scurg ochii după tot ce au alţii şi, fiindcă ştiţi bine că nu o să ajungeţi niciodată să aveţi aşa ceva, vă luaţi la luptă să le smulgeţi cu forţa, însă motivul pentru care nu aveţi ceea ce doriţi este că nu cereţi de la Dumnezeu.
3 Dar şi când cereţi, tot nu primiţi, fiindcă scopul vostru e total greşit – nu doriţi decât ceea ce vă va satisface pe voi.
4 Sunteţi ca o soţie necredinciosă care iubeşte duşmanii soţului ei. Oare nu vă daţi seama că împrietenirea cu vrăjmaşii lui Dumnezeu – adică plăcerile josnice ale acestei lumi – vă transformă în duşmani ai lui Dumnezeu? Vin iarăşi şi zic, că dacă ţelul vostru este acela de a gusta plăcerile păcătoase ale acestei lumi fără de Dumnezeu, nu mai puteţi rămâne prieteni cu Dumnezeu.
5 Sau ce credeţi că vrea să spună Scriptura când declară că Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a pus în voi, veghează asupra noastră cu o gelozie plină de duioşie?
6 Dar el ne dăruieşte din ce în ce mai multă tărie ca să ne împotrivim la toate poftele acestea rele. După cum spune Scriptura: Dumnezeu dă tărie celui smerit, dar se opune celor mândri şi trufaşi.
7 Aşadar, dăruiţi-vă pe voi înşivă, cu smerenie, lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de voi.
8 Şi când vă veţi apropia de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi. Spălaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Şi-n inimă nu-l lăsaţi decât pe Dumnezeu, pentru ca el să v-o cureţe şi s-o facă credincioasă lui.
9 Să curgă lacrimi pentru toate relele pe care le-aţi săvârşit. Durerea şi întristarea sinceră să vă cuprindă inima. Tristeţea să ia locul râsului şi bucuria să se prefacă în mâhnire.
10 Şi-atunci, când vă veţi simţi nevrednicia înaintea Domnului, el vă va înălţa, vă va îmbărbăta şi vă va da ajutor.
11 Nu vă criticaţi şi nu vă vorbiţi de rău, fraţii mei scumpi. Căci făcând aşa, vă veţi trezi luptând împotriva legii lui Dumnezeu care spune să vă iubiţi unii pe alţii, şi o veţi declara nedreaptă. Dar treaba voastră nu e să stabiliţi dacă e dreaptă ori ba, ci să vă supuneţi ei.
12 Numai cine a făcut legea este îndreptăţit să judece între noi. Doar el hotărăşte ce să facă cu noi, să ne salveze, ori să ne piardă. Aşa că, ce drept ai tu să judeci sau să critici pe alţii?
13 Ia, ascultaţi aici, voi cei care spuneţi: „Astăzi sau mâine o să ne ducem în cutare oraş, o să stăm acolo un an şi o să pornim nişte afaceri rentabile.
14 De unde ştiţi ce are să se întâmple mâine? Fiindcă lungimea vieţii noastre e ca ceaţa dimineţii – o vezi o clipă, iar apoi a dispărut.
15 Ar trebui să spunem, mai degrabă, aşa: „Dacă va voi Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”
16 Altminteri, vă veţi trezi fălindu-vă cu planurile voastre şi o asemenea încredere de sine nu-i face plăcere niciodată lui Dumnezeu.
17 Mai aduceţi-vă aminte şi de faptul că cine poate să facă un bine şi nu-l face păcătuieşte.